Filed under: Avort, Lumea in care traim | Etichete: Andrea Bocelli, Avort
„Cu această ocazie aş vrea să vă spun o poveste. Iat-o:
O tânără însărcinată a fost spitalizată pentru o banală apendicită. Doctorii au fost nevoiţi să-i pună gheaţă pe abdomen şi când s-a terminat tratamentul i-au sugerat să avorteze. I-au spus că este cea mai buna soluţie deoarece copilul se va naşte cu o invaliditate. Dar tânără curajoasă a decis să nu avorteze iar copilul s-a născut.
Acea femeie era mama mea, iar eu sunt copilul.
Poate că sunt părtinitor, dar pot spune că a fost alegerea corectă. Şi sper că aceasta va încuraja multe mame care se află câteodată în situaţii dificile, în acele momente când viaţa este complicată dar vor să salveze viaţa copilului lor.”
Andrea Bocelli
Filed under: Avort, Cuvinte de folos | Etichete: Avort, Ioan Şişmanian, Manastirea Petru Voda, planning familial
Parintele Ioan Şişmanian, de la Manastirea Petru Voda, despre iubirea mamei si avort:
„Nu se poate nimic, nu poate nimeni sa ajunga la Inviere fara Golgota. Si-acolo in varf, fara nastere. Fara cruce. Si cum o femeie pleaca la drum, la graviditate, si e mai greu si mai greu si mai greu iar cand ajunge sus, dupa 9 luni de zile, nu o asteapta tortul, ci nasterea, care e cumplita. Dar culmea este ca femeia vrea si-a doua nastere, si-a treia nastere…si-a paisprezecea nastere! De ce? Pentru ca iubeste! A iubit extraordinar.
Faptul ca acum nu mai iubim copiii inseamna ca nu-i mai dorim. Si cautam fel de fel de mizerii sa scapam de ei cumva. Si ne spune acolo dracul, sub forma de sistem de planificare (planning familial): „Noi hotaram cand. Nu Dumnezeu, noi hotaram cand.” E, asta-i dracul, vedeti? Si eu zic: „Asa e, ca vedeti, ca nu se poate, ca eu sunt student, ca n-am unde, ca n-am cum, ca n-am…” Dar fratilor, iertati-ma, daca ai unde sa te iei in brate, pai sa ai unde sa cresti si copilul. Ca cine pune fasolea la foc daca n-ai si oala? Cine? Ca eu n-am vazut asa ceva. Pune-o peste foc si ce-o fi o fi. Iti trebuie oala, iti trebuie unde, iti trebuie tot ce-i nevoie acolo. Deci sa stiu bine ca nu e bine sa m-apuc sa pun ciment si apa cand nu e si forma acolo, cand nu pot s-o torn intr-o forma. Ca altfel ce fac? Guguloi, il arunc pe drumuri.
Viata mea trebuie sa fie ordonata, iar ordonarea aceasta o da Hristos.„
7 luni…e diferenta dintre o ucigasa si o femeie serioasa, responsabila, care isi planifica grijulie viata si este stapana pe corpul ei.
Cand se face avortul, cam la 6-8 saptamani, e o simpla interventie. Ca e facuta sau nu de medici, femeia isi exercita dreptul de a dispune de corpul ei. Nu e trasa la raspundere de nicio lege, cel putin nu la noi (si nici nu cred ca se va intampla asta vreodata). Daca aceeasi femeie face exact acelasi lucru peste 7 luni, se numeste ucigasa. Va fi inchisa, pedepsita. Se pare ca a comis o crima. Care-i diferenta? 7 luni?
Sau poate…pentru ca nu-l vedem, inseamna ca nu exista? Ati vazut cum se joaca cei mici de-a v-ati ascunselea? Inchid ochii si s-au ascuns. Asa percep ei realitatea. Daca nu vezi, nu exista. E surprinzator cat de multi oameni adulti, maturi, cu pretentii de seriozitate si responsabilitate, prefera sa gandeasca si sa se comporte ca la gradinita. Si de ce aleg acest comportament (mai mult sau mai putin constient)? Doar pentru ca-i incomodeaza. Adevarul, realitatea incomodeaza. Alegem din viata doar ce ne place. Pentru restul…inchidem ochii.
Filed under: Avort, Cuvinte de folos | Etichete: Avort, familie, iubire, speranta
Ea se numeste Arianna. Mama ei are 19 ani si se pregateste sa dea bacul anul acesta. Arianna nu e o greseala, nici o intamplare. Arianna este o alegere. Mama ei a ales sa-i ofere dreptul la viata. Tatal ei a ales sa o sustina. Asta cu pretul unor sacrificii, desigur. Dar stiti ce? Desi ar intra la clasicele scuze cu „sunt prea tineri”, „nu sunt pregatiti”, „nu au posibilitati financiare” etc, alegerea pe care au facut-o se dovedeste a fi cea care le aduce o enorma fericire.
Ceea ce a inceput ca o poveste de dragoste intre doi adolescenti s-a transformat intr-o asumare a responsabilitatii si a creat un puternic fundament pentru o familie unita. Tanara mama il are alaturi acum pe sotul ei, un baiat care merita tot respectul pentru ca nu a dat bir cu fugitii asa cum unii inca o mai fac chiar si la 30 de ani, si este ajutata foarte mult de catre soacra. Ma inclin in fata acestei familii, care a avut mult curaj dar mai presus de toate, multa dragoste. Iar acum sunt rasplatiti cum se cuvine. Sa le dea Dumnezeu intelepciune pentru a duce o viata cat mai aproape de voia Lui. Deja au facut primul pas, si l-au facut cu dreptul.
Dar iata povestea spuna chiar de tanara mama:
„Chiar zilele trecute imi zicea cineva sa deschid un topic in care sa se discute despre sarcinile care apar intr-un moment nepotrivit,daaarrrr totusi ne umple viata de fericire.Cineva mi-a luat-o inainte…Elyka..(sper sa citesti asta).eu am 19 ani sunt in ultimul an la liceu si cum zicea pako ar lua ultima bucatica de paine de la gura lui pt a-i da bebeului.Asa am facut si eu,gandeste-te tatal meu nu castiga mai mult de 1000Ron (in cel mai fericit caz),eu am pensia de urmas de 350 ron + alocatia 42 ron.Prietenul meu care intre timp a devenit sotul meu nu avea loc de munca ( criza asta 
) deabea si-a gasit un loc la o fabrica de jucarii in orasul nostru cand eu eram insarcinata in luna a 6a.Ne-am descurcat singuri am renuntat la mancatul in oras(ieseam rar,dar conta fiecare banut) si multe alte lucruri pe care le fac tinerii in ziua de azi in schimb am primit de la Doamne Doamne o minune de fetita 
Primul lucru care mi-a trecut prin minte cand am vazut-o a fo`:”Doamne,cum am putut sa ma gandesc la avort?”Da cand am vazut testul de sarcina pozitiv am zis din start avort ce fac cu scoala?tata ma omoara?nu o sa pot iesi cum faceam inainte….si ce sa fac…?Mi-am anuntat prietenul el socat ce nu se poate ai luat postinor…Da…s-a rupt prezervativul,si postinorul l-am luat a 2`a zi dimineata si totusi am ramas.Pe la sf lui martie m-am dus la un eco…Doamne cand am vazut-o… era doar o „fasolica” 
aveam deja 6 sapt medicul a vrut sa faca trimiterea catre avort si atunci cu un zambet larg i-am spus:”Nu domnu dr cand sa vin la urmatoarea consultatie?”At l-am privit pe prt meu siam vazut ca ii dadeau lacrimile si zambea era fericit,el nu voia sa avortez mi-a spus din start ca facem ceva ,orice doar sa il pastram,dar m-a sustinut .Ce sa mai zic e greu,faci multe sacrificii dar merita.Un copil e un dar de la Dumnezu,iar daca El ti l-a dat stie de ce. 
Desi nu avem o situatie materiala stralucita avem grija ca Arianna sa aiba cele necesare .Sunt sigura ca parintii vor fi alaturi de tine si te vor sustine.nici eu nu am fost pregatita,am primit ajutor din partea soacrei + forum… citit din umbra 
cu ocazia asta le multumesc fetelor ca exista 
si cred ca m-am lungit prea mult si am inceput sa va plictisesc 
si nu in ultimul rand elyka…tu stii ce e mai bine pt tine mi-am scris aici povestea ca sa vezi ca nu esti singura.Orice decizie ai lua noi suntem alaturi de tine
Si acum fuguta la somnic .Noapte buna „
Oamenii au tendinta sa dea vina pe Dumnezeu pentru tot raul din viata lor. Cred ca e o pedeapsa (dar e doar o constatare, nu fac efortul sa nu-i mai greseasca celui despre care cred ca i-a pedepsit). Iar cateodata mai judecam si raul din viata altora si nu gasim decat explicatia asta: „L-a pedepsit Dumnezeu!”
Ei bine, eu cred ca Dumnezeu nu pedepseste, cel mult ingaduie sa ni se intample raul (spre indreptare). In majoritatea cazurilor insa (90%), noi suntem cei care ne facem singuri rau si nici macar nu realizam asta. Dar consideram ca suntem pedepsiti. Uitati-va in propria viata. Cate din relele care au venit au fost „lasate de Dumnezeu” sau au avut o cauza anume (o actiune a voastra sau o fapta din trecut)? Ca sa-mi sustin teoria, dau un exemplu (ca la scoala). Spuneti-mi, ce implicare credeti ca are Dumnezeu in povestea de mai jos (o marturie gasita pe un forum)?
„… fetelor… am toate motivele sa cred ca am luat o infectie cu transmitere…
pana intr-o anume zi am fost perfect sanatoasa, fara vreo scurgere sau hemoroid vreodata. intr-adevar, m-am spalat intotdeauna inauntru, am luat 10 ani anticonceptionale si am o gramada de avorturi la activ… deci, peste asa istorie, un virus sau stiu eu ce, poate face ravagii. colon iritabil nu am… maine merg din nou la proctolog… cum naiba sa nu se duca inflamatia in atatea luni??? ce microb o fi? ca nu aud pe nimeni cu hpv de asa ceva. si de cand am citit ca da cancer orofaringian parca ma oare si urechea… m-a terminat psihic… imi vine sa ma operez singura si sa scot tot…
am facut genotiparea. astept rezultatul si asteptarea asta ma apasa rau de tot… bine ca existati voi si lu’ doctoressa sa-i dea Dumnezeu sanatate ca a inventat locul acesta… cui sa spun? cui sa-i vb de hpv si microbi genitali??? as fi fost la nebuni in toata perioada asta fara voi…”
Si inca un exemplu.
*inca o intrebare prin care s-a ajuns la blog
Pana sa intru in amanunte, am sa dau raspunsul clar: da, avortul se iarta. Ca orice pacat, de altfel. Singurul pacat care nu este iertat este sinuciderea si asta pentru ca cel care a facut acest pacat, fiind mort, nu se mai poate pocai (si folosesc aici sensul termenului din dictionar: POCĂÍ, pocăiesc, vb. IV. Refl. 1. (În concepțiile religioase) A-și mărturisi păcatele săvârșite, a se căi și a căuta să obțină iertare prin post și rugăciuni)
Ce trebuie facut ca sa fie iertat avortul? In primul rand, sincera parere de rau. Apoi spovedanie la duhovnic. Apoi implinirea canonului. Exista un canon de pocainta pentru copiii avortati, e bine sa-l faceti chiar daca nu-l da duhovnicul. Sper ca e de prisos sa spun ca nu trebuie continuate avorturile. Unul e suficient ca sa va chinuiasca toata viata.
Si cel mai important lucru. Unii parinti spun ca trebuie pus copil in loc. Si tind sa cred ca e cel mai corect mod prin care poate fi indreptata fapta: sa aduci pe lume un copil in locul celui pe care l-ai omorat. Pentru unii poate sa para putin extrem si ii inteleg. E greu sa treci de la un mod de gandire care iti spunea ca nu e loc de copii in viata ta la unul prin care iti pare rau de acea moarte si incerci cu tot sufletul sa o indrepti. Dar amintiti-va de fiecare data ca mare bucurie este in cer atunci cand se naste copil pe pamant. Doar bucuria asta poate sa fie suficienta ca sa va fie iertat avortul.
Ca sa intelegeti, o sa reiau aici spusele parintelui Nicolae Tanase: “fiecare om, cand se naste, are de la Dumnezeu un robinet de unde-i curge. Cu munca, desigur, dar are ce-i trebuie. Cand se casatoreste, se deschid asupra celor doi nu inca unul, ci zece robinete. Cand se naste un copil – o suta, cand vine al doilea – o mie de robinete. Dumnezeu te ajuta proportional cu nevoile tale“. Parintele mai spune ca, dupa ce au facut un copil, foarte multi parinti au avut surpriza sa constate ca li s-au rezolvat probleme vechi, la care nici nu mai sperau vreo solutie. Si-au gasit un serviciu mai bun sau au primit repartitie de locuinta… “Dumnezeu, daca aduci pe lume viata, iti pune lucrurile la punct“.
Puneti-va increderea in Dumnezeu si o sa izbanditi!
UPDATE ianuarie 2011: Cred ca e de folos sa public aici un fragment dintr-un interviu cu parintele Nicolae Tănase.
–E bine sa fii nasul unui copil, sa il botezi, dar sa nu fii nasul unui copil pentru ca sa-ti ierte tie Dumnezeu pacatul. Pentru ca pacatul avortului nu se poate ierta prin botez, prin botezul unui copil.
– Dar prin ce se poate ierta?
– Prin lupta contra avortului, prin incetarea pacatului, si lupta contra avortului, prin punerea copiilor in loc, prin sfatuirea sa nu faci avort, prin lacrimile pocaintei dupa ce faci toate acestea, adica cui pe cui se scoate. Adica omori copilul si vii sa botezi copii. Asta nici nu ai voie sa faci. Adica esti criminal si vii sa botezi.
A fi sau a nu fi
de Pr. Savatie Bastovoi
Odată cineva m-a invitat să văd un film despre avort. Filmul urma să fie arătat într-o şcoală oarecare. Scopul acestui film era acela de a trezi repulsia faţă de avort, cu alte cuvinte de a opri pe cei care ar fi tentaţi vreodată să facă un avort. Eu nu m-am dus la acest film. Pentru că eu nu aş putea privi un astfel de film.
Mulţi ani în urmă stăteam la o bere cu cineva care tocmai îşi dusese iubita să facă un avort. Eram băieţi de liceu şi lucrul acesta făcea parte din viaţa liceenilor. Mărturisirea acestui om nu avea nimic din teribilitatea şi mostruozitatea unei operaţii chirurgicale filmate. Ceea ce îi rămăsese lui în minte era mâna asudată a iubitei sale de 40 de kilograme pe care el o ducea adormită şi palidă pe străduţa întortocheată din spatele spitalului.
Mâna aceea subţire şi neputincioasă semăna pentru el cu o funie legată de gâtul unui animal dus la tăiere. Şi asta n-ar fi fost atât de dureros şi atât de marcant, dacă această mână nu ar fi fost mâna celei pe care el o iubea mai mult decât orice pe lume. Citește în continuare
Filed under: Avort, Lumea in care traim | Etichete: Avort, gripa porcina
De parca nu au fost scornite pana acum destule motive. Mai nou, un copil, dorit si iubit (sustin parintii), este ucis pentru ca mamei lui ii era teama…sa nu moara. Aha! deci il ucizi ca sa nu moara. Are logica, nu?
Povestea, pe larg, o gasiti aici. Eu o sa fac doar un rezumat, incercand sa ma abtin de la comentariile acide. Avem o familie cu 2 copii si o mama care il asteapta pe al treilea, o fetita. Aceasta mama ia contact cu un copil care a doua zi este depistat cu virusul gripei porcine. Disperata, merge la doctor care ii prescrie un tratament antiviral. Ii cere doctorului sa-i faca un avort dar acesta refuza pentru ca NU AVEA NICIUN SEMN DE BOALA, iar copilul era PERFECT SANATOS. Fiind o femeie hotarata, gaseste usor alt doctor care sa faca treaba. Concluzia: un copil ucis din frica mamei cum ca AR PUTEA sa moara, in conditiile in care erau amandoi perfect sanatosi si chiar daca ar fi contactat virusul, existau sanse foarte mari sa trateze boala cu succes (hmm, povestea aia cu drobul de sare suna asemanator, nu?). Restul declaratiilor pe care o sa le cititi in articol, despre cat de mult isi doreau acest copil si cat de greu a fost sa ia decizia de a-l omori, depasesc clasica ipocrizie si tin de o problema la cap, daca ma intrebati pe mine.
Asta inseamna sa nu ai niciun fel de reper in viata. Asta inseamna ca viata propriului tau copil, sange din sangele tau, sa valoreze cat negrul de sub unghie. Asta inseamna un egoism dus la extrem. Si ce e cel mai oripilant e ca toate aceste lucruri sunt ascunse sub denumirea de „dragoste”.
Unde vedeti voi dragoste, oameni buni?! Dragoste vad la femeile care se lupta sa tina sarcini cu probleme, care isi asteapta copiii cu dragoste, chiar daca doctorii le spun ca s-ar putea sa iasa „defecti” (s-ar putea, dar cine le poate spune cu siguranta?! merita sa ucizi pentru un „s-ar putea”?). Aceste femei au inteles sa-si poarte crucea si mare rasplata vor avea pentru dragostea pe care o au pentru copiii lor. Acestea pot sa poarte cu adevarat numele de „mame”.
Teodora Paunescu Tuca
As putea face o lista destul de lunga cu problemele care apar in viata unei femei dupa ce face unul sau mai multe avorturi. Sunt probleme de natura fizica si psihica, iar cateodata sursa acestor probleme este atat de clara, incat nimeni nu o poate nega. Am ales, in loc de a face lista, sa public un articol gasit aici. Comentariile sunt de prisos, viata ne invata mai mult decat teoria.
Am facut 21 de avorturi
Autor: CRISTINA R. IORDAN
Creatoarea de moda Zina Dumitrescu a facut o dezvaluire socanta in revista Tango: a renuntat la 20 de prunci pana cand a devenit mama lui Catalin. Apoi, dupa nasterea fiului ei, a mai facut un avort.
„Am facut avorturile pentru ca nu aveam timp de copii”, a marturisit Zina intr-un interviu acordat revistei amintite. „Cu toate metodele de precautie pe care le invatasem de la bunica, pentru ca anticonceptionalele nu existau pe vremea aceea (n.r perioada comnista), nimic n-a functionat. Mergeam de fiecare data la profesorul Panait Sarbu. Ma interna seara, imi facea anestezie, ma trezeam si nu mai aveam nimic”, isi continua designerul trista poveste. Toate aceste intreruperi de sarcina nu au fost facute pentru ca Zina Dumitrescu nu a vrut copii, ci pentru ca a pus cariera pe primul loc. In acea perioada era manechin-creator la fabrica de confectii si era prezenta la fiecare targ de profil.
NEVASTA LA 19 ANI
„M-am maritat la 19 ani si primul chiuretaj l-am facut la 20. Eram studenta. Eram prea mica sa fac copii”. Desi este convinsa ca fiecare avort in parte este un pacat, Zina crede in bunatatea acelui Dumnezeu Care iarta. Asta nu inseamna ca nu are remuscari. „Am avut un frate care a murit la 21 ani si jumatate. In noaptea aceea, tatal meu a plecat sa-l caute si, dupa ce l-a gasit mort, s-a intors cu parul alb. Regret ca l-am nascut pe fiul meu, pe Catalin, prea tarziu. Tata a murit in ’65, iar eu l-am avut pe Catalin in ’69. Cred ca daca ar fi avut mai devreme un nepot nu ar mai fi murit niciodata”, si-a varsat Zina amarul.
UN COPIL PIERDUT
Creatoarea crede ca numarul mare de avorturi a fost cauza pierderii unei sarcini pe care ar fi vrut sa o pastreze: „Eram insarcinata in patru luni si jumatate. Eram la mare. Am simtit o puternica durere abdominala si m-am dus repede la toaleta. Incepuse sa curga sange, imi siroia pe picioare. Tipam la sotul meu sa-mi aduca vata, ca pierd copilul. Am prins fetusul pe hartie igienica. Avea vreo 12 cm si se vedeau, ca firele de ata, oasele. Nu mi-am dat seama daca era baiat sau fata”.
AVORTUL, METODA CONTRACEPTIVA
Chiar daca astazi metodele contraceptive sunt la indema, multe femei aleg, totusi, avortul, ne-a declarat un specialist in ginecologie de la Spitalul Clinic I. Cantacuzino. Sunt femei care fac sute de avorturi, fara sa incerce sa se protejeze. Acest lucru poate sa fie foarte periculos, dar, daca intreruperile de sarcina sunt efectuate foarte devreme, acestea lasa doar o mica cicatrice pe peretele uterului. O sarcina ulterioara poate fi pusa in pericol daca se fixeaza pe uter chiar in locul cicatrizat.
7 BOTEZURI PENTRU 7 AVORTURI
Romanita Iovan a recunoscut si ea ca a facut sapte avorturi. De aceea creatoarea a decis sa naseasca sapte fetite. Acum Romanita este din nou insarcinata si vrea sa duca sarcina la termen. Asta si din cauza ca, anul trecut, dupa ce sotul designerului a impuscat un hot ce intrase in vila acestora, Romanita a pierdut o sarcina pe care si-o dorise foarte mult.
Sursa:www.ziarulcn.com
Autor : 2good
„- Vei avea un bãiat. Unul de aur.”
Uitati-va doar la zambetul femeii cand intelege ca acel copil este viata si salvarea ei. Mangaiere, cum a spus parintele. Se vede in zambetul ei cum se ridica povara din suflet, greutatea care a facut-o sa vina sa ceara binecuvantare pentru avort (e un nonsens, dar cu atat mai puternic este efectul sintagmei) crezand ca prin aceasta binecuvantare va scapa de povara. A primit in schimb binecuvantare pentru viata pentru ca asa a fost randuit, sa aduca pe lume viata noua.
Am tinut sa fac public acest fragment de film pentru ca stiu cate tinere trec prin exact acelasi moment ca aceasta femeie. Se gandesc ca sunt singure (tatal copilului nu vrea sa se implice), si ca poate vor fi alungate chiar si de parinti. Sau se gandesc ca nu au niciun mijloc sa creasca acel copil. Sau, exact ca femeia din film, se gandesc ca nu le mai vrea nimeni cu un copil. Din pacate, majoritatea tinerelor in aceasta situatie nu alearga la biserica, asa cum a facut aceasta femeie. Ar fi primit si ele exact acelasi raspuns, ca asa a fost randuit si ca acel copil le vine ca o mangaiere pentru toata viata, nu ca un blestem, asa cum il considera ele. Cum am spus, solutii exista. Chiar si pentru cele mai disperate situatii. Pentru ca exista totusi un echilibru pe lumea asta. Pentru fiecare mama care nu-si doreste copilul, exista cel putin o persoana care ar da orice ca acel copil sa traiasca. Mamelor, aveti la dispozitie 9 luni sa gasiti acea persoana! Incepeti de aici.
* fragment din filmul Ostrov (Insula), Rusia, 2006. Il puteti descarca gratuit de aici.
Fiu de tina 