Fiu de tina


Ce este sufletul
16 Iulie, 2009, 12:57 pm
Filed under: Cuvinte de folos, Sfinti | Etichete: ,

„- Sufletul este totul pentru om. Am putea spune că este viaţa şi dumnezeul trupului nostru pământesc. Dumnezeu i-a dat acestuia posibilitatea de a-l însufleţi şi de a-l cârmui, de a-l odihni şi de a-l încălzi cu căldură. Fără acesta, trupurile noastre ar fi lut, cenuşă şi praf.[…]

Firea omului este duhul înţelegător, uşor, foarte înţelept şi fin, foarte liniştit, dulce şi blând, alcătuit cu har şi frumuseţe peste mădulare nevăzute, foarte cuviincioase şi foarte plăcute lui Dumnezeu şi cetelor sfinţilor îngeri.

La început, sufletele tuturor oamenilor strălucesc mai mult decat soarele. Însă cu cât înaintează în vârsta, primesc înfăţişarea potrivită cu faptele lor. Sufletele celor virtuoşi nu au toate aceeaşi strălucire. Strălucirea depinde de cât de mult s-a străduit fiecare să se curăţească prin nevoinţa pentru virtute. Potrivit cu nevoinţa, se luminează şi sufletul. Cu cât rabdă cineva mai multe osteneli şi mâhniri pentru Domnul, cu atât urcă şi se apropie de El; şi cu cât se apropie de El, cu atât se luminează şi devine dumnezeu dupa har prin împărtăşirea de Duhul Sfânt. Citește în continuare

Anunțuri


Cum lucreaza diavolul
10 Iulie, 2009, 9:41 pm
Filed under: Cuvinte de folos, Sfinti | Etichete: , ,

„- Diavolul are obiceiul ca mai intai sa alunge harul lui Dumnezeu de la oameni si dupa aceea sa intre inlauntrul lor neimpiedicat. Harul insa nu pleaca fiindca se teme de diavol, ci fiindca se intoarce si se scarbeste de reaua duhoare a pacatului. Dar nici diavolul nu-l conduce pe om la pacat in chip tiranic. Omul pacatuieste de bunavoie. Satana il ispiteste in mod simplu, il intarata si ii aduce ganduri viclene. Daca omul nu rezista atacului, atunci aluneca in pacat, dandu-i diavolului dreptul sa-l invinuiasca pe buna dreptate, caci pacatuieste cu voia lui. In aces chip pleaca harul lui Dumnezeu.”

“Sfantul Andrei cel nebun pentru Hristos” (Ed. Evanghelismos, Bucuresti, 2005, pag. 142)



Despre ispite
8 Iulie, 2009, 3:51 pm
Filed under: Cuvinte de folos, Sfinti | Etichete: , ,

„- Si cum se va arata ostasul cel viteaz, daca nu va face fapte vitejesti in razboi? Cum va pricepe Dumnezeu ca Il iubesti, daca nu te va vedea razboindu-te cu diavolul si zdrobindu-l? Cum vei lua plata, fara sa rabzi intristare, ispita si uneltirile diavolilor? Oamenii, cata vreme se afla in aceasta viata, se nevoiesc, se intristeaza si rabda ispite, asa incat, atunci cand vor muri, sa aiba adunat ceva bun pentru infricosata zi a Judecatii. Cei care in viata lor duhovniceasca sunt morti, orbi, nepricopsiti si intunecati, unii ca acestia dorm cu placere, mananca, beau, vaneaza lause, desfraneaza, canta si se supun usor poftelor trupesti. De Dumnezeu nu-si aduc aminte, nici de Judecata si de rasplatire. Urmeaza intotdeauna pe diavol si fac voile lui. Iar acela ii considera prietenii si slujitorii sai si le ofera bucuria desarta a acestei lumi. Vai insa, ce intristare ii asteapta!

Ispitele pe care le rabzi, fiul meu, se vor preface in dulceata, pentru ca pe cat te impotrivesti razboiului trupesc si il rabzi cu barbatie, cu atat mai multe cununi ti se impletesc si rasplata ta creste. Asadar, nu fi nepasator, ci fa rabdare ca sa nu pierzi nici rasplata, nici cerul. Azi-maine lumea aceasta va trece ca visul si se va destrama ca fumul.

Toate se schimba, dar noi ne inselam si nu putem rabda deloc ispitele. Nu ai citit ca „multe sunt necazurile dreptilor si din toate acelea ii va izbavi pe ei Domnul” (Ps. 33, 19) si ca „necazuri si nevoi m-au aflat; poruncile Tale sunt gandirea mea„? (Ps. 118, 143). Nu stii ca Dumnezeu „a masurat cu palma” zilele vietii noastre (Ps. 38, 6), ca sa ne luptam cu diavolii, ca sa priveghem, sa ne rugam zi si noapte si sa ne nevoim spre implinirea poruncilor Lui? Nu rosi de rusine cand te razboieste diavolul! Mai mult, sa te bucuri si sa re veselesti. Si trebuie sa stii ca, daca nu ne coacem cu ispitele,  nu ne vom putea oferi pe noi insine paine dulce lui Dumnezeu.”

“Sfantul Andrei cel nebun pentru Hristos” (Ed. Evanghelismos, Bucuresti, 2005, pag. 155)



Despre feciorie si casatorie
7 Iulie, 2009, 4:41 pm
Filed under: Cuvinte de folos, Sfinti | Etichete: , ,

„- Dumnezeu ne-a dat cutitul ca sa ne omoram unul pe altul, sau ca sa taiem ceea ce avem nevoie? Funia, de ce ne-a dat-o: ca sa ne spanzuram sau ca sa o intrebuintam atunci cand ne trebuie? Dumnezeu a facut si toiagul, nu insa ca sa-i lovim pe altii, ci ca sa ne sprijinim in el. Prin urmare, ca as revin la subiectul nostru, Dumnezeu a zidit si femeia ca sa se inmulteasca lumea si oricine doreste, sa poata trai impreuna cu ea. Dar sa traiasca totdeauna, potrivit cu voia lui Dumnezeu.

Asadar, fiecare tanar sa se cerceteze pe sine. Daca poate, sa ramana feciorelnic, si aceastea va fi o dovada a deosebitei binecuvantari a lui Dumnezeu. Daca insa nu poate, sa se insoare, cu consimtamantul parintilor sai, cu o femeie modesta si virtuoasa. Dupa nunta insa, nimeni din cei doi nu are dreptul sa pofteasca alta faţă, ci sunt datori sa traiasca amandoi intregi si curati ca o pereche de turturele sau ca fratii cuminti. Toti cei ce pazesc astfel Sfanta Taina a Casatoriei, vor trai dupa invierea mortilor ca ingerii lui Dumnezeu.

Femeia se insoteste cu barbatul, dupa porunca Domnului, nu cu scopul desfraului, ci pentru nasterea de fii.

Asadar, toti cei ce desfraneaza, fac adulter sau fac pacatul sodomiei si petrec astfel pana in clipa lor cea mai de pe urma, ca dobitoacele cele oarbe si nesimtitoare, acestia vor intelege in ceasul mortii ce-i asteapta. Atunci vor intelege pentru cine s-au pregatit focul cel infricosator, scrasnirea dintiloe, tanguirea cea nemangaiata, intunericul cel adanc, ingerii cei nemilostivi care tin toiege de foc si-i lovesc pe toti cei care se vor afunda in acest foc nesfarsit al iadului.

Deci acum si tu, daca nu poti suferi viata in curatie, traieste cu femeie potrivit cu legea lui Dumnezeu. Astfel, si in aceasta viata vei trai cu modestie, dar si in cea viitoare te vei desfata din belsug de rasplata lui Dumnezeu.”

“Sfantul Andrei cel nebun pentru Hristos” (Ed. Evanghelismos, Bucuresti, 2005, pag. 125-127)



Despre Sfanta Treime
6 Iulie, 2009, 1:00 pm
Filed under: Cuvinte de folos, Sfinti | Etichete: ,

Inca un fragment din cartea “Sfantul Andrei cel nebun pentru Hristos” (Ed. Evanghelismos, Bucuresti, 2005, pag. 64-65):

„- Tatal si Fiul, – a spus Epifanie – in privinta luminarii, a judecatii, a vointei si a firii, sunt Unul si Acelasi. Sunt exact ca cei doi ochi care reactioneaza la impresii si primesc lumina in acelasi timp si in acelasi chip.

– Dar cum se afla intre Ei Duhul?

– Exact ca si cei doi ochi care, printr-o privire comuna, vad in acelasi timp si amandoi deodata, acelasi obiect.

Ceilalti au ascultat si au ramas impresionati.

– Daca voiti – a adaugat Epifanie – va voi prezenta un exemplu mai practic. Dupa cum dintii, buzele si limba lucreaza impreuna si se ajuta una pe alta pentru a alcatui cuvantul, la fel se intampla si cu Tatal, cu Fiul si cu Duhul Sfant. Tatal este mintea, Fiul este cuvantul, in timp ce Duhul Sfant, Cel prea patrunzator si fin este esenta, transparenta si vederea, care sunt caracteristicile comune si ale mintii, si ale cuvantului. Sa explicam acestea si in alt fel: Tatal este soarele, Fiul este raza soarelui, in timp ce Duhul, Mangaietorul, este stralucirea de foc. Observati si admirati in acest element material o esenta triipostatica: soarele este chipul Tatalui, raza solara este Domnul, in timp ce caldura razei este Prea Sfantul Duh. Soarele niciodata nu paraseste cerul. Isi trimite insa razele sale pe pamant unde, prin caldura lor, fac bine si dau viata oamenilor. In acelasi chip Tatal Atottiitorul nu a coborat pe pamant, insa a trimis stralucirea Slavei Sale, pe Fiul, si prin Fiul, caldura Duhului Mangaietor pentru mantuirea intregii lumi. Sa cercetam painea pe care o mancam zilnic. Stim ca s-a facut din grau, apa si foc. Desi este una, insa este compusa din trei elemente. In acelasi chip trebuie sa cugetam si despre Dumnezeirea Cea Una si in Trei Ipostasuri.”



Calea spre Iisus e dulce sau amara?
30 Aprilie, 2009, 10:23 pm
Filed under: Cuvinte de folos, Sfinti | Etichete:

Un fragment din cartea „Sfantul Andrei cel nebun pentru Hristos” (Ed. Evanghelismos, Bucuresti, 2005, pag. 32-24):

„Asa s-a rugat in taina toata ziua, pana ce a venit noaptea. Atunci a adormit putin si a vazut in somnul sau ca se afla in niste palate imparatesti. Chemandu-l, Imparatul i-a spus:

– Vrei sa-Mi slujesti cu tot sufletul si sa te fac una din capeteniile palatului Meu?

– Exista cineva, Stapane, care sa nu vrea binele sau? – i-a raspuns Andrei. Eu, in tot cazul, doresc mult aceasta.

– Daca doresti aceasta, incearca gustul Imparatiei Mele.

Si in acelasi timp i-a oferit sa manance ceva care semana cu zapada si era atat de dulce si de gustos, incat omul nu poate sa si-l inchipuie. De indata ce a mancat-o, Andrei a spus:

– Mai da-mi, Te rog, si alta, pentru ca mancand-o, am simtit buna mireasma ca un mir dumnezeiesc.

Acela i-a dat a doua oara ceva care semana cu gutuia. Aceasta insa era mai acra si mai amara decat absintul. De indata ce a mancat-o, s-a aratat dezamagit si a uitat gustul de mai inainte. Vazandu-l intristat, Imparatul i-a spus: Citește în continuare