Filed under: Caderi si ridicari, Cuvinte de folos | Etichete: spovedanie
Inca un cui am batut in carnea ta, Iisuse. Inca o data te-am tradat. Si inca o data ai facut minunea. M-ai luat de mana si m-ai tras la Tine. De data asta a fost cu forta. Pentru ca eu pornisem deja sa te rastignesc.
Iar acum nu pot sa-ti multumesc. Nu ma pot bucura ca mi-ai intors viata spre bine, pentru a nu stiu cata oara. Vad minunea si ma lasa rece, cu inima stransa.
Nu mai pot, Iisuse. Intre lumea asta si Tine, nu mai gasesc echilibrul. Cad in fiecare zi iar atunci cand alerg la Tine sa ma ridici, ma simt straina si goala. Si nu pot intelege. E lumea creata de Tine. De ce e asa de departe de Tine? De ce ma trage cat mai departe de Tine? De ce atunci cand incerc sa ma aproprii de Tine toate vuiesc si se pun stavila intre mine si Tine?
Dar inteleg de ce. Au inteles-o si sfintii. Doar ca ei au avut puterea pe care eu nu o am. Puterea de a alege o singura cale si de a inainte pe ea cu incapatanare, prin sange, lacrimi si noroi. Stiind ca trebuie sa treaca prin iad pentru a ajunge la inviere. Dar tot de la Tine au luat puterea, nu?
Iarta cuiul acesta, Parinte, si nu te scarbi de mine.
Nu ma lasa, Doamne Dumnezeul meu, nu te departa de la mine, ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mantuirii mele.
Filed under: Caderi si ridicari, Cuvinte de folos, Rugaciuni | Etichete: David, Psalmul 142
1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta.
2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta.
3. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri.
4. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu.
5. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.
6. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat.
7. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.
8. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
9. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne.
10. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii.
11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.
12. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Filed under: Caderi si ridicari, Cuvinte de folos | Etichete: Pasi pe nisip
Pasi pe nisip
de Ademar Baross – poet brazilian
Am avut un vis in noaptea de Craciun.
Mergeam pe o plaja iar Dumnezeu
pasea alaturi de mine,
pasii ni se imprimau pe nisip,
lasind o urma dubla:
una era a mea, cealalta a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea
ca fiecare din pasii nostri
reprezentau o zi din viata mea.
M-am oprit ca sa privesc in urma.
Si am revazut toti pasii
care se pierdeau in departare.
Dar am observat ca in unele locuri
in loc de doua urme
nu mai era decit una singura…
Am revazut filmul vietii mele.
Ce surpriza!
Locurile in care nu se vedea
decit o singura urma
corespondeau cu zilele cele mai intunecate
ale existentei mele:
zile de neliniste si de rea-vointa,
zile de egoism sau de proasta dispozitie,
zile de incercari si de indoiala,
zile de nesuportat…
Zile in care eu fusesem de nesuportat.
Si atunci intorcindu-ma spre Domnul
am indraznit sa-I reprosez:
-Totusi ne-ai promis ca vei fi cu noi
in toate zilele!
De ce nu Ti-ai tinut promisiunea?
De ce m-ai lasat singur
in cele mai grele momente din viata,
in zilele cind aveam cea mai mare nevoie
de Tine?
Iar Domnul mi-a raspuns:
–Dragul meu, zilele pentru care n-ai vazut
decit o singura urma de pasi pe nisip
sunt zilele in care te-am purtat pe brate…
Filed under: Caderi si ridicari | Etichete: iertarea pacatelor, spovedanie
Si cu cata bucurie incepe! Stiam de la parintele Steinhardt cat de generos este Hristos, dar niciodata nu am inteles-o atat de bine ca acum…acum, cand imi picura dulceata in inima. Sunt fericita, sunt plina de speranta, sunt neinfricata, sunt usoara ca un fulg de pasare. Si cel mai important, sunt a lui Hristos.
Sunt cu un pas mai aproape si sunt pe drumul cel bun. Pana acum zaceam in şanţ, unde aruncau toti cu gunoaie. Acum m-am ridicat si, desi merg un pic cocarjata, totusi merg inainte. Catre punctul final, alfa si omega, Cel care m-a facut si caruia Ii apartin.
Sărut-mâna Maicuţă, iti multumesc ca nu m-ai lasat si ca m-ai adus la Hristos, fiul tau. Iar tie, Iisuse, iti multumesc ca nu te-ai scarbit atat de mult incat sa ma arunci acolo unde imi e locul.
De-acum, incepe vindecarea.
Filed under: Caderi si ridicari, Cuvinte de folos | Etichete: pacat, Pr.Rafail Noica
Filed under: Caderi si ridicari, Despre mine | Etichete: acatist de multumire, Dumnezeu, Hristos
Pana voi putea sa povestesc prin cuvintele mele, las sa vorbeasca Acatistul:
„Ca fulgerul cand lumineaza camarile ospatului si dupa el par jalnice toate facliile, asa ai stralucit si tu in sufletul meu, fara de veste, la vremea celor mai mari bucurii ale mele; iar dupa lumina ta de fulger, ce palide, intunecate si firave pareau aceste bucurii… Sufletul meu nazuieste spre Tine!
Slava Tie, pentru setea noastra nepotolita dupa impartasirea cu Dumnezeu; Slava Tie, Celui ce ai aprins in noi un dor mai mare de cele ceresti decat de cele pamantesti; Slava Tie, Celui ce faci din noi fii ai luminii invesmantandu-ne cu cele mai gingase raze ale Tale; Slava Tie, pentru descoperirile Tale; Slava Tie, pentru fericirea de a Te simti si a vietui cu Tine; Slava Tie, Dumnezeule, in veci!”Catinel-catinel voi veni la Tine, cu sufletul schiop si plin de noroi. Numai tu ma poti curata, Doamne, fie-te mila de roaba Ta!
…ca o sa ajung atat de departe
…ca o sa ma indepartez atat de mult
Nu credeam ca nu o sa mai cred
Si totusi, a trebuit sa invat pe pielea mea. Altfel, nu as fi crezut
Dintre toate, este icoana cea mai draga sufletului meu. De ce? Pentru ca imi da speranta.
Oare cate mii de ani au petrecut in iad Adam si Eva? Cat de mare sa fi fost intunericul si ce uimire cand a venit Lumina! In gradina Raiului, ei s-au ascuns de Dumnezeu pentru pacatele lor, acum insusi Dumnezeu vine sa-i caute. Din nou. Chiar si in intunericul iadului. E uimitor cata iubire are Dumnezeu pentru copiii Sai! Cat de departe poate sa mearga ca sa ii salveze!
Ma uit in icoana cum Iisus ii inlantuieste pe Adam si Eva, cu mainile Sale. Un lant al Vietii, al iertarii. Stiu, uitandu-ma la aceasta icoana, ca Dumnezeu ma va cauta si pe mine in iadul in care m-am aruncat, ma va gasi, imi va intinde mana, ma va salva. Ce isi poate dori mai mult un crestin decat sa vada intinsa mana lui Dumnezeu catre el, chiar si in locul unde nu credea ca-l va vedea vreodata, in intunericul iadului?
Nu trebuie sa fii mort ca sa te afli in iad. Iata, sub picioarele lui Iisus se afla un om inlantuit. Va fi salvat sau va ramane acolo, in chinuri vesnice, depinde doar de el. Iata, Adam si Eva intind mainile catre Iisus, tot corpul lor se inalta spre Lumina, lasand in urma intunericul iadului.
De aceea am speranta cand privesc aceasta icoana. Pentru ca vazand-o, nu ma mai pot amagi ca Dumnezeu m-a parasit. Nu, El este cu mine oriunde, oricand. Iar daca eu aleg sa-l tarasc in intunericul iadului, va veni dupa mine, ma va intari si va astepta sa-i intind mana. Caci mana Lui e intinsa vesnic catre mine.
Fiu de tina 