Avem laptop-uri, telefoane performante, suntem conectaţi la internet aproape non-stop. Suntem moderni. Atât de moderni încât, mai deunăzi, cineva a intrat pe blog să caute „ID-ul unui preot”. Poate mai bine făcea dacă mergea la biserică, să i-l ceară personal…
S-au modernizat şi păcatele. Şi ne imaginăm că poate nici iadul nu e atât de rău, s-o fi modernizat între timp. E în pas cu vremurile, nu? Am ajuns să cerem binecuvântare pentru avort, iar bieţii preoţi sunt făcuţi cu ou şi cu oţet atunci când nu fac ce le poruncim noi (cum ar fi: să ne cunune în post, că atunci am găsit restaurant liber, să binecuvânteze concubinajul prin logodnă, să împărtăşească fără spovedanie…şi alte „fleacuri” din astea).
Ei bine, iadul nu este şi nu va fi vreodată modern. Mi-a rămas cuvântul ăsta de la părintele Macarie, fostul stareţ (?) al mănăstirii Stâna de Vale. Aşa că e mai bine ca zilnic să avem în minte iadul aşa cum e el. Nu varianta modernizată, nici variantă îndulcită şi comercială. Iadul cu toata grozăvia lui. Căci cât de cumplit ar fi să ne petrecem veşnicia fără Dumnezeu?
Şi un filmuleţ despre viaţa duhovnicească a părintelui Macarie:
,,Se spune că, odată, un om cu viaţă sfântă a cerut lui Dumnezeu să îi arate RAIUL şi IADUL. Noaptea în vis, a venit un înger care i-a spus că îi va îndeplini dorinţa şi l-a dus pe omul nostru într-o încăpere frumoasă. Acolo era o masă impunătoare care avea în mijloc un vas minunat cu mâncare nemaîntâlnită. La masă erau aşezaţi oameni care aveau legate de mâini nişte linguri foarte lungi. Cu acestea ajungeau până la vasul din mijlocul mesei. Cu toate acestea oamenii erau extremi de slabi şi trişti. Lingurile fiind atât de lungi, aproape că nu puteau duce la gură nimic din acea mâncare minunată. Îngerul a spus:
-Aşa este IADUL.
Apoi l-a dus pe vizitator în altă cameră la fel ca prima. Şi aici era masa, mâncarea şi alţi oameni cu aceleaşi linguri lungi legate de mâini. Doar că aceşti oameni erau foarte veseli şi nu arătau deloc nemâncaţi.
-Aşa este RAIUL, spuse din nou îngerul.
-Bine, dar, de ce aceşti oameni sunt atât de fericiţi şi ceilalţi atât de trişti? Nu au aceeaşi mâncare şi aceleaşi linguri? Care e diferenţa?
-Diferenţa este, spuse îngerul, că aceştia au învăţat să se hrănească unii pe alţii.”
de aici
Filed under: Cantari si pricesne | Etichete: colinde, Craciun, Maica Domnului, Nasterea Domnului
Dragostea Maicii Domnului să fie cu noi, cu toţi!
Filed under: Cuvinte de folos, Umanitar | Etichete: iubirea de aproape, Siluan Bota
În momentul în care îți scriu aceste rânduri, te pregatești de operația care îți va schimba viața. Acum nu înțelegi, ești prea mic, dar peste ani vei privi în urmă și vei înțelege…cum a lucrat Dumnezeu prin tine.
Chinul tău n-a fost în zadar, micuțule. Cum nici Hristos n-a murit în zadar pe cruce. Tu ai venit să ne reamintești ce înseamnă creștinismul. În ultimele luni, mii de oameni s-au rugat pentru tine, au rugat și pe alții să se roage, au cântat, au scris, au vorbit, au ajutat financiar sau cu o vorbă de încurajare, și-au îndreptat gândurile spre tine și familia ta măcar pentru câteva minute pe zi. Mii de oameni. Totul pentru tine, micuțule Siluan. Pentru ca zâmbetul tău să ne bucure și peste cinci…zece…douăzeci de ani…
Și poate că mulți dintre acești oameni nici nu au realizat că sărind în ajutorul tău, au împlinit porunca Domnului. Dar poate își vor da seama de acest lucru data viitoare când vor citi în Biblie pasajul despre Judecata de apoi: „Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.”
Micuțule Siluan, tu și familia ta ne vorbiți despre Dumnezeu. Despre iubire. Despre răbdare și jertfă. Despre nădejde. Voi ne-ați adus aminte să fim creștini. Și pentru asta vă mulțumim!
Domnul fie cu tine, copil frumos!
Cu drag,
Eu, nevrednic fiu de tină, dar din Dumnezeu fărâmă
Filed under: Cuvinte de folos | Etichete: facerea omului, Hristos, iubire, Sfanta Treime
Se povestește că Sfânta Treime a făcut sfat înainte de facerea omului.
Dumnezeu Tatăl ar fi spus: “Să facem om după chipul și asemănarea noastră”.
“Da, dar omul acesta va cădea – zise Duhul -, și Tu, Fiule, va trebui să mori pentru El”.
“Să-l facem, dar, sau să nu-L facem?” – a întrebat Tatăl.
“Să-L facem” – a zis Fiul.
Filed under: Cantari si pricesne | Etichete: pricesne, Teodora Paunescu Tuca
Teodora Păunescu Tucă – Lumină fă-mă necurmat
Era odata un rege care avea 4 neveste.
Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie
din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce
era mai bun.
De asemenea, o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se
mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama
ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.
Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era
intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele
avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste
momentele grele.
Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie
in mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea
il iubea cu adevarat, el de abia o observa!
Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape. Se gandi la viata
lui plina si isi spuse: „Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi
singur.”
O intreba pe cea de-a patra nevasta: „Te-am iubit cel mai mult, ti-am
daruit cele mai frumose haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, eu
am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?”
„Nici vorba!” replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant.
Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit.
Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: „Te-am iubit toata viata mea.
Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?”
„Nu!” veni raspunsul celei de-a treia sotii. „Viata e prea buna! Cand vei
muri, ma voi recasatori!” Inima regelui se stranse de durere.
Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: „Intotdeauna am gasit la tine
intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei
sa vii cu mine si sa-mi tii companie?”
„Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!” replica cea de-a doua
sotie. „Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau.” Regele fu devastat
si de acest raspuns.
Apoi se auzi o voce: „Eu te voi urma oriunde vei merge!” Regele se uita
imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie.Era atat
de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale.
Adanc indurerat, regele spuse: „Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de
tine cand am avut ocazia!”
In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra:
Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Indiferent cat timp si efort
investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim.
Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii.
Cea de-a doua sotie este FAMILIA SI PRIETENII. Indiferent cat de apropiati
ne-au fost in timpul vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru
dupa ce nu mai suntem.
Prima sotie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa
averi, bunastare si putere. Totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma
oriunde vom merge.
Cu vrednicie şi cu dreptate este a-Ţi cânta Ţie, pe Tine a Te binecuvânta, pe Tine a Te lăuda, Ţie a-Ţi mulţumi, Ţie a ne închina, în tot locul stăpânirii Tale; căci Tu eşti Dumnezeu negrăit şi necuprins cu gândul, nevăzut, neajuns, pururea fiind şi acelaşi fiind: Tu şi Unul-Născut Fiul Tău şi Duhul Tău cel Sfânt. Tu din nefiinţă la fiinţă ne-ai adus pe noi, şi căzând noi, iarăşi ne-ai ridicat şi nu Te-ai depărtat, toate făcându-le, până ce ne-ai suit la cer şi ne-ai dăruit împărăţia Ta ce va să fie. Pentru toate acestea mulţumim Ţie şi Unuia-Născut Fiului Tău şi Duhului Tău celui Sfânt, pentru toate pe care le ştim şi pe care nu le ştim; pentru binefacerile Tale cele arătate şi cele nearătate, ce ni s-au făcut nouă. Mulţumim Ţie şi pentru Liturghia aceasta, pe care ai binevoit a o primi din mâinile noastre, deşi stau înaintea Ta mii de arhangheli şi zeci de mii de îngeri, heruvimii cei cu ochi mulţi şi se rafimii cei cu câte şase aripi, care se înalţă zburând…
Un material preluat de pe www.crestinortodox.ro
Ce sa faci daca ti-e rusine sa marturisesti un pacat
Raspunsul la aceasta intrebare il vei gasi in orice indreptar de spovedanie, cred insa ca nu pe cel tamaduitor. Sunt sigur ca tocmai pentru asta cauti un raspuns, un alt raspuns decat cel pe care nu ma indoiesc ca il stii deja, dar care, in starea in care esti, nu-ti este de nici un folos. De aceea, nici eu nu te voi apostrofa clasic: „E de la dracu’ rusinea, trebuie sa o depasesti si sa-ti marturisesti pacatul!”
Vladica Antonie, episcopul Surojului, isi amintea cu duiosie o intamplare din adolescenta sa, care i-a schimbat viata. Marturisesc ca aceasta intamplare a avut acelasi efect si asupra vietii mele. Odata, dupa terminarea slujbei, tanarul s-a apropiat la miruit de preotul care il smintise prin faptul ca-i parea beat. Totusi, dintr-o politete fatarnica, a incercat sa-i sarute mana, pe care preotul si-a tras-o rusinat, scuzandu-se pentru starea in care este.
Dupa ce lumea s-a imprastiat, tanarul, atins de gestul parintelui, s-a apropiat de el sa-si ceara iertare. Parintele era atat de mahnit, incat aproape ca plangea. Si i-a marturisit tanarului ca ii pare rau ca e asa, dar nu mai poate, pentru ca tocmai i-au murit intr-un accident sotia si copilul.
Atunci, viitorul mitropolit al Surojului a avut urmatoarea revelatie simpla, dar fundamentala. El a inteles ca una este a citi in Biblie despre rabdarea lui Iov si a-l da ca exemplu altora, cand ii vezi necajiti, si alta este sa ti se intample chiar tie un necaz atat de mare.
Viata crestina autentica incepe cu intelegerea acestui lucru simplu. Sa intelegem ca nu intotdeauna putem indeplini sfaturile atat de bune, de altfel, ale Sfintilor Parinti si chiar ale Mantuitorului.
Nu intotdeauna avem puterea necesara, curajul si, pur si simplu, vointa. Dar, cu toate acestea, sa nu uitam ca chiar si atunci, fie ca suntem ispititi si chiar stapaniti de draci, fie de pornirile normale ale firii, noi, totusi, ramanem crestini. Niste crestini loviti, dar crestini. Sa intelegem ca viata crestinului nu este alcatuita doar din victorii, doar din reusite, ci, poate, mai ales, din infrangeri, dar din niste infrangeri suportate cu barbatie. Citește în continuare
Filed under: Avort, Lumea in care traim | Etichete: Andrea Bocelli, Avort
„Cu această ocazie aş vrea să vă spun o poveste. Iat-o:
O tânără însărcinată a fost spitalizată pentru o banală apendicită. Doctorii au fost nevoiţi să-i pună gheaţă pe abdomen şi când s-a terminat tratamentul i-au sugerat să avorteze. I-au spus că este cea mai buna soluţie deoarece copilul se va naşte cu o invaliditate. Dar tânără curajoasă a decis să nu avorteze iar copilul s-a născut.
Acea femeie era mama mea, iar eu sunt copilul.
Poate că sunt părtinitor, dar pot spune că a fost alegerea corectă. Şi sper că aceasta va încuraja multe mame care se află câteodată în situaţii dificile, în acele momente când viaţa este complicată dar vor să salveze viaţa copilului lor.”
Andrea Bocelli
Fiu de tina 