Fiu de tina

Asa il simt pe Hristos acum. Atat de mult m-am indepartat. Vad, citesc, aud lucrurile cu care intr-o vreme rezonam, acum nu mai simt nimic. Nici nu mai fac eforturi sa simt.

Stiu ca voi reveni la starile acelea. Stiu ca e doar o cadere. Stiu pentru ca am mai trecut prin asta. Mi-a mai fost strain Hristos. Aproape toata viata. E lipsa harului poate. Sau poate e faptul ca mi-am batut joc de putinul har primit.

Cand L-am chemat in viata mea, a venit. Acum nu mai stiu cum sa-L alung. Si-n aceste momente, nimic nu suna mai adevarat decat rugaciunea Sfantului Isaac Sirul:

Intunecatu-s-a mintea mea cu cele lumesti si nu poate sa caute spre Tine cu durere. Racitu-s-a inima mea de-atatea ispite si nu poate sa se-nfierbante cu lacrimile dragostei de Tine.

Te-am parasit, nu ma parasi; am iesit de la Tine, iesi in cautarea mea. Du-ma la pasunea Ta. Numara-ma intre oile turmei Tale celei preaalese. Hraneste-ma impreuna cu ele, din verdeata dumnezeiestilor Tale Taine.