Filed under: Biserici si manastiri, Cuvinte de folos, Despre mine | Etichete: parintele Constantin Mihoc
Filed under: Caderi si ridicari, Despre mine | Etichete: acatist de multumire, Dumnezeu, Hristos
Pana voi putea sa povestesc prin cuvintele mele, las sa vorbeasca Acatistul:
„Ca fulgerul cand lumineaza camarile ospatului si dupa el par jalnice toate facliile, asa ai stralucit si tu in sufletul meu, fara de veste, la vremea celor mai mari bucurii ale mele; iar dupa lumina ta de fulger, ce palide, intunecate si firave pareau aceste bucurii… Sufletul meu nazuieste spre Tine!
Slava Tie, pentru setea noastra nepotolita dupa impartasirea cu Dumnezeu; Slava Tie, Celui ce ai aprins in noi un dor mai mare de cele ceresti decat de cele pamantesti; Slava Tie, Celui ce faci din noi fii ai luminii invesmantandu-ne cu cele mai gingase raze ale Tale; Slava Tie, pentru descoperirile Tale; Slava Tie, pentru fericirea de a Te simti si a vietui cu Tine; Slava Tie, Dumnezeule, in veci!”Filed under: Caderi si ridicari, Despre mine | Etichete: cadere, har, Hristos, Sf Isaac Sirul
Asa il simt pe Hristos acum. Atat de mult m-am indepartat. Vad, citesc, aud lucrurile cu care intr-o vreme rezonam, acum nu mai simt nimic. Nici nu mai fac eforturi sa simt.
Stiu ca voi reveni la starile acelea. Stiu ca e doar o cadere. Stiu pentru ca am mai trecut prin asta. Mi-a mai fost strain Hristos. Aproape toata viata. E lipsa harului poate. Sau poate e faptul ca mi-am batut joc de putinul har primit.
Cand L-am chemat in viata mea, a venit. Acum nu mai stiu cum sa-L alung. Si-n aceste momente, nimic nu suna mai adevarat decat rugaciunea Sfantului Isaac Sirul:
Intunecatu-s-a mintea mea cu cele lumesti si nu poate sa caute spre Tine cu durere. Racitu-s-a inima mea de-atatea ispite si nu poate sa se-nfierbante cu lacrimile dragostei de Tine.
Te-am parasit, nu ma parasi; am iesit de la Tine, iesi in cautarea mea. Du-ma la pasunea Ta. Numara-ma intre oile turmei Tale celei preaalese. Hraneste-ma impreuna cu ele, din verdeata dumnezeiestilor Tale Taine.
Filed under: Caderi si ridicari, Despre mine | Etichete: cadere, deznadejde, pacat
Trec printr-o perioada mai grea, in care cad in continuu si fiecare cadere ma afunda si mai mult in noroi. Ma simt ca in nisipurile miscatoare, in care fiecare miscare nu face decat sa te afunde si mai mult pana la a-ti pecetlui soarta. Nu mai pot nici sa-mi doresc doresc sa-mi revin, cu atat mai putin sa ma rog ca sa-mi fie mai bine. Am nevoie de ajutor si stiu ca-l pot primi, dar nu pot sa-l cer. M-am blocat, am impietrit, nu mai simt si nu-mi mai pasa de durerea celor din jur, nici de a mea.
In aceasta stare m-a gasit filmuletul de mai jos. Credeam ca nu mai pot sa simt dar mi-a sagetat inima. Ce mai ramane dintr-un om daca nu are brate si picioare? Asta:
Cred ca atunci cand esti in pozitia acestui om intelegi cel mai bine cum nimic nu e posibil fara Dumnezeu. Cred ca el a gasit puterea de a continua in credinta. Am o vaga banuiala ca face parte dintr-o secta (pocait?) dar nu cred ca e cazul sa incep o discutie pe aceasta tema aici.
Invatatura din povestea acestui om? Avem impresia ca ne e greu sa ne ridicam, preferam sa ramanem la pamant si sa ne plangem de mila. Dar noi avem maini si picioare, o gramada de instrumente la indemana, pentru a ne ridica (=credinta ortodoxa, biserica, Sfintele Taine etc). Iar acest om nu are nimic din acestea si totusi se ridica. Pentru ca vrea.
PS. am gasit si un filmulet in care vobeste despre prezenta si lucrarea lui Dumnezeu in viata lui. Impresionanta dragostea parintilor lui, care in primul rand i-au oferit dreptul la viata iar mai apoi l-au ajutat sa inteleaga care este sensul acestei vieti. Filmul poate fi vizionat aici.
Filed under: Caderi si ridicari, Despre mine | Etichete: iubirea de aproape
In toate eforturile mele de a ma apropia de Dumnezeu, ma lovesc intotdeauna de acelasi obstacol: iubirea de aproape. Lucurile imi sunt foarte clare: daca-l iubesc pe Dumnezeu nu am cum sa nu iubesc si Creatia, in special fiinta creata dupa chipul si asemanarea Lui. Iar daca nu reusesc sa iubesc aproapele, vazand chipul lui Dumnezeu in el, inseamna ca nu-l iubesc pe Dumnezeu suficient. Dintr-o data, doua pacate, poate chiar cele mai grave.
Dar asta e cruda realitate. Nu iubesc nici macar pe cei care imi fac bine, iar celor care-mi fac rau, le intorc raul. De multe ori fac rau si celor care nu mi-au facut nimic. Iar binele pe care-l fac e atat de putin, incat nu poate acoperi imensitatea de rau pe care o fac.
Ce ma doare cel mai tare e realizarea ca as putea respecta aproape toate poruncile, cu ceva eforturi probabil, ba chiar as putea dobandi cateva virtuti (rabdarea, sa spunem) dar intr-un moment ca acesta mi se pare imposibil sa-mi iubesc aproapele, cu atat mai putin vrajmasii (am si din acestia, desi n-am crezut ca o sa ajung vreodata sa-i pot numara pe degete).
Stiu ca intr-o astfel de problema numai bunul Dumnezeu ma poate ajuta si doar cu multa rugaciune. Numai ca nu mai pot nici sa ma rog….
Filed under: Despre mine
Bun venit in blogosfera! – tin sa-mi urez singura, pana se va mai gasi altcineva sa-mi faca aceasta urare. Mai jos sunt cateva coordonate importante (probabil) pentru eventualii cititori ai blogului: cine sunt eu, de ce am facut acest blog, ce-mi doresc sa devina acest blog, cum ma contactati etc. Sa incepem:
Despre blog: „Eu, nevrednic fiu de tina, dar din Dumnezeu farama” este un vers dintr-o cantare pe care am auzit-o de cateva ori la biserica. Este inchinata Maicii Domnului, insa nu am reusit pana acum sa aflu titlul exact, nici sa gasesc o varianta a cantarii pe internet. Mai caut, deoarece m-ar bucura mult sa o pot face publica, este cu adevarat frumoasa. (EDIT: iat-o!)
De ce am ales acest titlu pentru blog? Pentru ca exprima perfect locul unde ma aflu acum: realizez neputintele care ma trag spre pamant, spre moarte, dar am aflat ca sunt inrudita cu Dumnezeu, ca am fost facuta din pamant, e adevarat, dar am primit o farama de dumnezeire la facere. Mai mult, prin Intrupare, Inviere si Inaltare am devenit frati cu domnul nostru Iisus, cu totii fii ai Tatalui. Nu-i putin lucru acesta si nu e deloc de nesocotit.
Ce este acest blog? Hai sa-i spunem un jurnal care contine urcusurile si coborasurile mele duhovnicesti. Desi voi vorbi cu sinceritate despre lucruri foarte intime, nu este un jurnal intim sau de fapt nu mai este din momentul in care am decis sa folosesc paginile internetului in locul paginilor unui caiet. Poate pentru moment este un jurnal scris de mine pentru mine, insa imi asum decizia de a-l face public si deci sunt pregatita sa accept comentariile (pozitive, negative, neutre), criticile, poate chiar si atacurile.
Despre mine: Fiul de tina din titlul blogului este de fapt o fiica si poarta numele Sfantului Apostol Andrei. Nu stiu ce alte detalii ar mai fi potrivit sa dau despre mine, atat poate ca sunt botezata crestin-ortodoxa. Ii multumesc lui Dumnezeu ca a randuit sa primesc acest botez. Am convingerea ca am fost aleasa, caci puteam sa ma nasc in alta religie sau chiar sa fiu din parinti crestini care considera ca nu trebuie botezat copilul la nastere ca sa poata sa-si aleaga religia mai tarziu. Se intampla din ce in ce mai multe cazuri la catolici, cunosc si eu cateva.
Pentru ca nu am reusit sa creez o pagina de contact, public aici adresa de email la care imi puteti scrie: fiudetina@gmail.com
Inchei cu inca o definire a divinului din noi care imi este la fel de draga ca si „farama din Dumnezeu”si suna cam asa: „Chipul slavei Tale celei negraite sunt, macar ca port ranele pacatelor„.
Doamne ajuta!
Fiu de tina 