Fiu de tina


Despre pacea sufletului – Sf. Nectarie din Egina
20 Octombrie, 2010, 9:55 pm
Filed under: Cuvinte de folos, Sfinti | Etichete: , ,

Ca un balsam pentru inima mea au fost aceste cuvinte ale sfântului Nectarie şi m-au ajutat să înţeleg de ce suntem războiţi de patimi şi cum trebuie să le primim şi să le tratăm.

Scrisoare din volumul „Sfântul Nectarie din Egina, făcătorul de minuni” (Ed. Sophia, Bucureşti, 2003), pag. 276-279

23.

24 ianuarie 1907

Preacuvioasă fiică în Domnul, Xeni, binecuvântarea mea părintească fie cu tine.

Despre pacea sufletului

Fiica noastră în duh Amalia a întrebat dacă e cu putinţă ca pacea să locuiască într-o inimă plină de patimi. Îi voi răspunde la întrebare în această scrisoare, scriind cele ce urmează. Pacea este, cred, apa odihnei, cum spune Psalmistul. Este darul pe care Domnul îl dăruieşte cu prisosinţă celor ce şi-au aflat pacea la Dînsul şi Îi împlinesc poruncile.

Domnul nostru Iisus Hristos vorbind sfinţilor Săi ucenici şi Apostoli înainte de sfintele patimi le-a dăruit pacea Sa spunând: „Pace vă las vouă. Pacea Mea o dau vouă” (Ioan 14,27). Aşadar pacea ucenicilor Domnului este darul dăruit de Dumnezeu, căci Dumnezeu este numit Dumnezeul păcii în Sfintele Scripturi (II Cor. 13,11). Dumnezeiescul Iacov, fratele Domnului, în Epistola sa sobornicească spune că „Roada dreptăţii se seamănă întru pace de cei ce lucrează pacea” (3,18).

Învăţăm de aici că Dumnezeul păcii îi răsplăteşte pe ucenicii Săi dăruindu-le pacea Sa şi că roada dreptăţii, adică lucrarea Evangheliei sau Cuvântul lui Dumnezeu, în pace se seamănă prin cei ce o lucrează, adică prin fiii păcii şi pentru fiii păcii cei chemaţi la mântuire. Picioarele lor sunt frumoase, fiindcă ei binevestesc pacea si binevestesc cele bune. Pacea, întrucât este dar dumnezeiesc, rămâne în ucenicii Domnului şi este lumină: dintr-însa se împărtăşesc cei luminaţi. Pacea, întrucât este lumină, fuge de întuneric, fiindcă nu este cu putinţă a fi părtăşie între lumină şi întuneric. Întunericul este păcatul, iar pacea fuge de păcat. Întru acestea, păcătosul niciodată nu-şi poate afla pacea. Ne întrebăm însă oare toate patimile din noi sunt păcate ce ne ţin departe de pacea Domnului dăruită celor luminaţi prin lumina cunoaşterii lui Dumnezeu? Răspundem că nu toate patimile din noi, cei luminaţi, sunt păcate, căci acelea cu care ne-am născut, ale sufletului şi ale trupului, au fost sădite de Dumnezeu Însuşi în noi şi nu trebuie să ne socotim vinovaţi pentru ele; aceasta, pentru că Dumnezeu pe toate le-a făcut în chip desăvârşit. Patimile ne-au fost date ca noi să dobândim unul sfârşitul cel dorit şi drept. Dacă toate aceste patimi vor lucra după legea lui Dumnezeu şi pentru a-şi împlini menirea (după raţiunea existenţei lor), sârguind spre sfârşitul dorit, ele se vor preface în puteri ale sufletului, nemaiavând nimic pătimaş şi necurat, vieţuind dimpreună cu pacea. Pacea nu se va mai depărta de sufletele în care aceste patimi lucrează, de vreme ce, prin purtarea lor, sufletele acestea vor păzi legea dumnezeiască. Dacă însă patimile despre care vorbeam vor lucra nu pentru dobândirea sfârşitului celui dorit şi drept, pentru care ne-au fost date, ci spre plinirea lor, cu necugetare, călcând legea lui Dumnezeu şi lucrând cu nebunie şi nesocotinţă, atunci în ele îşi vor face loc pătimirea şi necurăţia, iar lucrarea lor se va socoti un păcat. Cel ce se slujeşte de ele în acest chip păcătuieşte neîndoios în faţa lui Dumnezeu. Citește în continuare



O, Marie Preacurata
8 Septembrie, 2009, 12:56 pm
Filed under: Cantari si pricesne, Sfinti | Etichete:


De la marginile lumii
23 August, 2009, 2:06 pm
Filed under: Cantari si pricesne, Sfinti | Etichete: ,

1. De la marginile lumii
Apostoli va adunaţi,
Şi-al meu trup, zice Fecioara,
Cu cântări să-l îngropaţi. Citește în continuare



Ce este sufletul
16 Iulie, 2009, 12:57 pm
Filed under: Cuvinte de folos, Sfinti | Etichete: ,

„- Sufletul este totul pentru om. Am putea spune că este viaţa şi dumnezeul trupului nostru pământesc. Dumnezeu i-a dat acestuia posibilitatea de a-l însufleţi şi de a-l cârmui, de a-l odihni şi de a-l încălzi cu căldură. Fără acesta, trupurile noastre ar fi lut, cenuşă şi praf.[…]

Firea omului este duhul înţelegător, uşor, foarte înţelept şi fin, foarte liniştit, dulce şi blând, alcătuit cu har şi frumuseţe peste mădulare nevăzute, foarte cuviincioase şi foarte plăcute lui Dumnezeu şi cetelor sfinţilor îngeri.

La început, sufletele tuturor oamenilor strălucesc mai mult decat soarele. Însă cu cât înaintează în vârsta, primesc înfăţişarea potrivită cu faptele lor. Sufletele celor virtuoşi nu au toate aceeaşi strălucire. Strălucirea depinde de cât de mult s-a străduit fiecare să se curăţească prin nevoinţa pentru virtute. Potrivit cu nevoinţa, se luminează şi sufletul. Cu cât rabdă cineva mai multe osteneli şi mâhniri pentru Domnul, cu atât urcă şi se apropie de El; şi cu cât se apropie de El, cu atât se luminează şi devine dumnezeu dupa har prin împărtăşirea de Duhul Sfânt. Citește în continuare



Cum lucreaza diavolul
10 Iulie, 2009, 9:41 pm
Filed under: Cuvinte de folos, Sfinti | Etichete: , ,

„- Diavolul are obiceiul ca mai intai sa alunge harul lui Dumnezeu de la oameni si dupa aceea sa intre inlauntrul lor neimpiedicat. Harul insa nu pleaca fiindca se teme de diavol, ci fiindca se intoarce si se scarbeste de reaua duhoare a pacatului. Dar nici diavolul nu-l conduce pe om la pacat in chip tiranic. Omul pacatuieste de bunavoie. Satana il ispiteste in mod simplu, il intarata si ii aduce ganduri viclene. Daca omul nu rezista atacului, atunci aluneca in pacat, dandu-i diavolului dreptul sa-l invinuiasca pe buna dreptate, caci pacatuieste cu voia lui. In aces chip pleaca harul lui Dumnezeu.”

“Sfantul Andrei cel nebun pentru Hristos” (Ed. Evanghelismos, Bucuresti, 2005, pag. 142)



Despre ispite
8 Iulie, 2009, 3:51 pm
Filed under: Cuvinte de folos, Sfinti | Etichete: , ,

„- Si cum se va arata ostasul cel viteaz, daca nu va face fapte vitejesti in razboi? Cum va pricepe Dumnezeu ca Il iubesti, daca nu te va vedea razboindu-te cu diavolul si zdrobindu-l? Cum vei lua plata, fara sa rabzi intristare, ispita si uneltirile diavolilor? Oamenii, cata vreme se afla in aceasta viata, se nevoiesc, se intristeaza si rabda ispite, asa incat, atunci cand vor muri, sa aiba adunat ceva bun pentru infricosata zi a Judecatii. Cei care in viata lor duhovniceasca sunt morti, orbi, nepricopsiti si intunecati, unii ca acestia dorm cu placere, mananca, beau, vaneaza lause, desfraneaza, canta si se supun usor poftelor trupesti. De Dumnezeu nu-si aduc aminte, nici de Judecata si de rasplatire. Urmeaza intotdeauna pe diavol si fac voile lui. Iar acela ii considera prietenii si slujitorii sai si le ofera bucuria desarta a acestei lumi. Vai insa, ce intristare ii asteapta!

Ispitele pe care le rabzi, fiul meu, se vor preface in dulceata, pentru ca pe cat te impotrivesti razboiului trupesc si il rabzi cu barbatie, cu atat mai multe cununi ti se impletesc si rasplata ta creste. Asadar, nu fi nepasator, ci fa rabdare ca sa nu pierzi nici rasplata, nici cerul. Azi-maine lumea aceasta va trece ca visul si se va destrama ca fumul.

Toate se schimba, dar noi ne inselam si nu putem rabda deloc ispitele. Nu ai citit ca „multe sunt necazurile dreptilor si din toate acelea ii va izbavi pe ei Domnul” (Ps. 33, 19) si ca „necazuri si nevoi m-au aflat; poruncile Tale sunt gandirea mea„? (Ps. 118, 143). Nu stii ca Dumnezeu „a masurat cu palma” zilele vietii noastre (Ps. 38, 6), ca sa ne luptam cu diavolii, ca sa priveghem, sa ne rugam zi si noapte si sa ne nevoim spre implinirea poruncilor Lui? Nu rosi de rusine cand te razboieste diavolul! Mai mult, sa te bucuri si sa re veselesti. Si trebuie sa stii ca, daca nu ne coacem cu ispitele,  nu ne vom putea oferi pe noi insine paine dulce lui Dumnezeu.”

“Sfantul Andrei cel nebun pentru Hristos” (Ed. Evanghelismos, Bucuresti, 2005, pag. 155)



Despre feciorie si casatorie
7 Iulie, 2009, 4:41 pm
Filed under: Cuvinte de folos, Sfinti | Etichete: , ,

„- Dumnezeu ne-a dat cutitul ca sa ne omoram unul pe altul, sau ca sa taiem ceea ce avem nevoie? Funia, de ce ne-a dat-o: ca sa ne spanzuram sau ca sa o intrebuintam atunci cand ne trebuie? Dumnezeu a facut si toiagul, nu insa ca sa-i lovim pe altii, ci ca sa ne sprijinim in el. Prin urmare, ca as revin la subiectul nostru, Dumnezeu a zidit si femeia ca sa se inmulteasca lumea si oricine doreste, sa poata trai impreuna cu ea. Dar sa traiasca totdeauna, potrivit cu voia lui Dumnezeu.

Asadar, fiecare tanar sa se cerceteze pe sine. Daca poate, sa ramana feciorelnic, si aceastea va fi o dovada a deosebitei binecuvantari a lui Dumnezeu. Daca insa nu poate, sa se insoare, cu consimtamantul parintilor sai, cu o femeie modesta si virtuoasa. Dupa nunta insa, nimeni din cei doi nu are dreptul sa pofteasca alta faţă, ci sunt datori sa traiasca amandoi intregi si curati ca o pereche de turturele sau ca fratii cuminti. Toti cei ce pazesc astfel Sfanta Taina a Casatoriei, vor trai dupa invierea mortilor ca ingerii lui Dumnezeu.

Femeia se insoteste cu barbatul, dupa porunca Domnului, nu cu scopul desfraului, ci pentru nasterea de fii.

Asadar, toti cei ce desfraneaza, fac adulter sau fac pacatul sodomiei si petrec astfel pana in clipa lor cea mai de pe urma, ca dobitoacele cele oarbe si nesimtitoare, acestia vor intelege in ceasul mortii ce-i asteapta. Atunci vor intelege pentru cine s-au pregatit focul cel infricosator, scrasnirea dintiloe, tanguirea cea nemangaiata, intunericul cel adanc, ingerii cei nemilostivi care tin toiege de foc si-i lovesc pe toti cei care se vor afunda in acest foc nesfarsit al iadului.

Deci acum si tu, daca nu poti suferi viata in curatie, traieste cu femeie potrivit cu legea lui Dumnezeu. Astfel, si in aceasta viata vei trai cu modestie, dar si in cea viitoare te vei desfata din belsug de rasplata lui Dumnezeu.”

“Sfantul Andrei cel nebun pentru Hristos” (Ed. Evanghelismos, Bucuresti, 2005, pag. 125-127)