Fiu de tina


Iadul nu este modern
8 Ianuarie, 2011, 2:01 am
Filed under: Cuvinte de folos | Etichete: ,

Avem laptop-uri, telefoane performante, suntem conectaţi la internet aproape non-stop. Suntem moderni. Atât de moderni încât, mai deunăzi, cineva a intrat pe blog să caute „ID-ul unui preot”. Poate mai bine făcea dacă mergea la biserică, să i-l ceară personal…

S-au modernizat şi păcatele. Şi ne imaginăm că poate nici iadul nu e atât de rău, s-o fi modernizat între timp. E în pas cu vremurile, nu? Am ajuns să cerem binecuvântare pentru avort, iar bieţii preoţi sunt făcuţi cu ou şi cu oţet atunci când nu fac ce le poruncim noi (cum ar fi: să ne cunune în post, că atunci am găsit restaurant liber, să binecuvânteze concubinajul prin logodnă, să împărtăşească fără spovedanie…şi alte „fleacuri” din astea).

Ei bine, iadul nu este şi nu va fi vreodată modern. Mi-a rămas cuvântul ăsta de la părintele Macarie, fostul stareţ (?) al mănăstirii Stâna de Vale. Aşa că e mai bine ca zilnic să avem în minte iadul aşa cum e el. Nu varianta modernizată, nici variantă îndulcită şi comercială. Iadul cu toata grozăvia lui. Căci cât de cumplit ar fi să ne petrecem veşnicia fără Dumnezeu?

Şi un filmuleţ despre viaţa duhovnicească a părintelui Macarie:

Anunțuri


Daca ai cazut, ridica-te!
7 Noiembrie, 2008, 11:49 pm
Filed under: Caderi si ridicari, Despre mine | Etichete: , ,

Trec printr-o perioada mai grea, in care cad in continuu si fiecare cadere ma afunda si mai mult in noroi. Ma simt ca in nisipurile miscatoare, in care fiecare miscare nu face decat sa te afunde si mai mult pana la a-ti pecetlui soarta. Nu mai pot nici sa-mi doresc doresc sa-mi revin, cu atat mai putin sa ma rog ca sa-mi fie mai bine. Am nevoie de ajutor si stiu ca-l pot primi, dar nu pot sa-l cer. M-am blocat, am impietrit, nu mai simt si nu-mi mai pasa de durerea celor din jur, nici de a mea.

In aceasta stare m-a gasit filmuletul de mai jos. Credeam ca nu mai pot sa simt dar mi-a sagetat inima. Ce mai ramane dintr-un om daca nu are brate si picioare? Asta:

Cred ca atunci cand esti in pozitia acestui om intelegi cel mai bine cum nimic nu e posibil fara Dumnezeu. Cred ca el a gasit puterea de a continua in credinta. Am o vaga banuiala ca face parte dintr-o secta (pocait?) dar nu cred ca e cazul sa incep o discutie pe aceasta tema aici.

Invatatura din povestea acestui om? Avem impresia ca ne e greu sa ne ridicam, preferam sa ramanem la pamant si sa ne plangem de mila. Dar noi avem maini si picioare, o gramada de instrumente la indemana, pentru a ne ridica (=credinta ortodoxa, biserica, Sfintele Taine etc). Iar acest om nu are nimic din acestea si totusi se ridica. Pentru ca vrea.

PS. am gasit si un filmulet in care vobeste despre prezenta si lucrarea lui Dumnezeu in viata lui. Impresionanta dragostea parintilor lui, care in primul rand i-au oferit dreptul la viata iar mai apoi l-au ajutat sa inteleaga care este sensul acestei vieti. Filmul poate fi vizionat aici.