Fiu de tina

Ea se numeste Arianna. Mama ei are 19 ani si se pregateste sa dea bacul anul acesta. Arianna nu e o greseala, nici o intamplare. Arianna este o alegere. Mama ei a ales sa-i ofere dreptul la viata. Tatal ei a ales sa o sustina. Asta cu pretul unor sacrificii, desigur. Dar stiti ce? Desi ar intra la clasicele scuze cu „sunt prea tineri”, „nu sunt pregatiti”, „nu au posibilitati financiare” etc, alegerea pe care au facut-o se dovedeste a fi cea care le aduce o enorma fericire.

Ceea ce a inceput ca o poveste de dragoste intre doi adolescenti s-a transformat intr-o asumare a responsabilitatii si a creat un puternic fundament pentru o familie unita. Tanara mama il are alaturi acum pe sotul ei, un baiat care merita tot respectul pentru ca nu a dat bir cu fugitii asa cum unii inca o mai fac chiar si la 30 de ani, si este ajutata foarte mult de catre soacra. Ma inclin in fata acestei familii, care a avut mult curaj dar mai presus de toate, multa dragoste. Iar acum sunt rasplatiti cum se cuvine. Sa le dea Dumnezeu intelepciune pentru a duce o viata cat mai aproape de voia Lui. Deja au facut primul pas, si l-au facut cu dreptul.

Dar iata povestea spuna chiar de tanara mama:

„Chiar zilele trecute imi zicea cineva sa deschid un topic in care sa se discute despre sarcinile care apar intr-un moment nepotrivit,daaarrrr totusi ne umple viata de fericire.Cineva mi-a luat-o inainte…Elyka..(sper sa citesti asta).eu am 19 ani sunt in ultimul an la liceu si cum zicea pako ar lua ultima bucatica de paine de la gura lui pt a-i da bebeului.Asa am facut si eu,gandeste-te tatal meu nu castiga mai mult de 1000Ron (in cel mai fericit caz),eu am pensia de urmas de 350 ron + alocatia 42 ron.Prietenul meu care intre timp a devenit sotul meu nu avea loc de munca ( criza asta  ) deabea si-a gasit un loc la o fabrica de jucarii in orasul nostru cand eu eram insarcinata in luna a 6a.Ne-am descurcat singuri am renuntat la mancatul in oras(ieseam rar,dar conta fiecare banut) si multe alte lucruri pe care le fac tinerii in ziua de azi in schimb am primit de la Doamne Doamne o minune de fetita Primul lucru care mi-a trecut prin minte cand am vazut-o a fo`:”Doamne,cum am putut sa ma gandesc la avort?”Da cand am vazut testul de sarcina pozitiv am zis din start avort ce fac cu scoala?tata ma omoara?nu  o sa pot iesi cum faceam inainte….si ce sa fac…?Mi-am anuntat prietenul el socat ce nu se poate ai luat postinor…Da…s-a rupt prezervativul,si postinorul l-am luat a 2`a zi dimineata si totusi am ramas.Pe la sf lui martie m-am dus la un eco…Doamne cand am vazut-o… era doar o „fasolica” aveam deja 6 sapt medicul a vrut sa faca trimiterea catre avort si atunci cu un zambet larg i-am spus:”Nu domnu dr cand sa vin la urmatoarea consultatie?”At l-am privit pe prt meu siam vazut ca ii dadeau lacrimile si zambea era fericit,el nu voia sa avortez mi-a spus din start ca facem ceva ,orice doar sa il pastram,dar m-a sustinut .Ce sa mai zic e greu,faci multe sacrificii dar merita.Un copil e un dar de la Dumnezu,iar daca El ti l-a dat stie de ce.

Desi nu avem o situatie materiala stralucita avem grija ca Arianna sa aiba cele necesare .Sunt sigura ca parintii vor fi alaturi de tine si te vor sustine.nici eu nu am fost pregatita,am primit ajutor din partea soacrei + forum… citit din umbra  cu ocazia asta le multumesc fetelor ca exista si cred ca m-am lungit prea mult si am inceput sa va plictisesc

si nu in ultimul rand elyka…tu stii ce e mai bine pt tine mi-am scris aici povestea ca sa vezi ca nu esti singura.Orice decizie ai lua noi suntem alaturi de tine
Si acum fuguta la somnic .Noapte buna „