Filed under: Avort, Lumea in care traim | Etichete: Avort, gripa porcina
De parca nu au fost scornite pana acum destule motive. Mai nou, un copil, dorit si iubit (sustin parintii), este ucis pentru ca mamei lui ii era teama…sa nu moara. Aha! deci il ucizi ca sa nu moara. Are logica, nu?
Povestea, pe larg, o gasiti aici. Eu o sa fac doar un rezumat, incercand sa ma abtin de la comentariile acide. Avem o familie cu 2 copii si o mama care il asteapta pe al treilea, o fetita. Aceasta mama ia contact cu un copil care a doua zi este depistat cu virusul gripei porcine. Disperata, merge la doctor care ii prescrie un tratament antiviral. Ii cere doctorului sa-i faca un avort dar acesta refuza pentru ca NU AVEA NICIUN SEMN DE BOALA, iar copilul era PERFECT SANATOS. Fiind o femeie hotarata, gaseste usor alt doctor care sa faca treaba. Concluzia: un copil ucis din frica mamei cum ca AR PUTEA sa moara, in conditiile in care erau amandoi perfect sanatosi si chiar daca ar fi contactat virusul, existau sanse foarte mari sa trateze boala cu succes (hmm, povestea aia cu drobul de sare suna asemanator, nu?). Restul declaratiilor pe care o sa le cititi in articol, despre cat de mult isi doreau acest copil si cat de greu a fost sa ia decizia de a-l omori, depasesc clasica ipocrizie si tin de o problema la cap, daca ma intrebati pe mine.
Asta inseamna sa nu ai niciun fel de reper in viata. Asta inseamna ca viata propriului tau copil, sange din sangele tau, sa valoreze cat negrul de sub unghie. Asta inseamna un egoism dus la extrem. Si ce e cel mai oripilant e ca toate aceste lucruri sunt ascunse sub denumirea de „dragoste”.
Unde vedeti voi dragoste, oameni buni?! Dragoste vad la femeile care se lupta sa tina sarcini cu probleme, care isi asteapta copiii cu dragoste, chiar daca doctorii le spun ca s-ar putea sa iasa „defecti” (s-ar putea, dar cine le poate spune cu siguranta?! merita sa ucizi pentru un „s-ar putea”?). Aceste femei au inteles sa-si poarte crucea si mare rasplata vor avea pentru dragostea pe care o au pentru copiii lor. Acestea pot sa poarte cu adevarat numele de „mame”.
Teodora Paunescu Tuca
6 comentarii so far
Lasă un comentariu
Fiu de tina 
Dumnezeu sa-ti dea putere sa continui ceea ce faci!
Comentariu de stefania 14 octombrie, 2009 @ 9:59 pmE ingrozitor ce se intampla, femeile trebuie sa realizeze ceea ce scrii. Mama a tinut 4 sarcini, copii despre care doctorii au spus ca o sa aiba malformatii sau o sa moara la nastere si s-au nascut perfect sanatosi, cu 10 si cu rezultate bune mai tarziu, astfel incat a rasplatit-o cu bucurii. Si-a sacrificat sanatatea si vederea din dragoste pentru noi. Le doresc tuturor o mama ca a mea!
Stefania, pana acum esti prima care da marturie despre cum se poarta crucea, nascand copii si refuzand avortul. Iti marturisesc ca de cand scriu despre avort, am ajuns sa deznadajduiesc afland tot mai mult despre femeile care gasesc tot felul de motive ca sa-si omoare copiii, realizand in acelasi timp ca nimic din puterea omeneasca nu le-ar putea face vreodata pe aceste femei sa se razgandeasca. Am pierdut speranta ca cele care citesc articolele despre avort sa fie cat de cat miscate (nici nu indraznesc sa vorbesc de schimbarea deciziei) insa mi-am dorit mult ca adevaratele mame, cele care si-au iubit atat de mult copiii incat au ales sa le daruiasca viata, indiferent de circumstante, sa lase cate un mesaj, cat de scurt, pentru a fi marturie pentru existenta lor si poate (indraznesc sa sper) exemplu pentru cele aflate in cumpana. Tu esti prima care a dat marturie, iti multumesc pentru mesaj si te mai invit pe blog, in speranta ca vor fi din ce in ce mai multe mesaje ca al tau.
Doamne ajuta!
Comentariu de Fiu de tina 15 octombrie, 2009 @ 12:22 amIti citesc de mult timp blogul, te am si in blogroll…dar asa a fost sa fie acum, sa-ti dea curaj sa continui.Si eu patesc la fel ca tine de multe ori…parca m-as opri vazand ca nu se schimba nimic.Dar cu Dumnezeu inainte!
Comentariu de stefania 15 octombrie, 2009 @ 1:29 pmBunule prieten, lasa intunericul si uita-te la lumina. Adica nu mai cerceta dupa diavoli si demoni, ci iubeste si canta impreuna cu sfintii si ingerii lui Dumnezeu!
Comentariu de Hehe 15 octombrie, 2009 @ 1:43 pmnu deznafajdui ‘Fiu de tina’, caci prin mila lui Dumnezeu, candva, cumva, numai El stie cum, poate si stradania ta de a pune toate pe un blog va da rod!
poate doar o singura persoana ajungand aici se va razgandi, poate numai vor fi ‘zguduiti’ putin cei cu opinii ‘pro-avort’ care or nimeri pe acest site… noi nu stim ce si cum, dar sa nadajduim in Dumnezeu ca orice facem cu draga inima, nu este in zadar!
Comentariu de MunteanUK 15 octombrie, 2009 @ 2:47 pmMultumesc pentru incurajari! Nu am sa renunt, voi merge cu Dumnezeu inainte. Iar Domnul imi trimite mangaiere, mi-a dat sansa sa vorbesc cu o mama care se teme ca pruncul din pantec va fi afectat de niste antibiotice luate la inceputul sarcinii. E sfatuita sa renunte la copil, de oameni mai mult sau mai putin avizati, insa ea nu poate sa faca gestul asta cu inima usoara. Este in cumpana, va consulta mai multi medici, dar deja a inteles, discutand cu un preot, ca acest copil este crucea care i-a fost data sa o poarte. Sper sa aiba destula putere sa mearga mai departe. Doamne, cat m-as bucura sa vad acest copil traind! Are grija Dumnezeu de el, atunci cand oamenii spun ca nu mai stiu ce sa faca. Are grija si Sf Nectarie, care ajuta mamele la nastere si ii protejeaza pe copii. Oricum, chiar daca nu a luat inca o decizie finala, mama aceasta imi da speranta si ma face sa vad (din nou, pentru a nu stiu cata oara) lucrarea lui Dumnezeu in vietile noastre. Sper ca peste mai putin de 9 luni sa va dau vesti bune!
Comentariu de Fiu de tina 15 octombrie, 2009 @ 5:57 pm