Fiu de tina


Dragă Siluan
28 Noiembrie, 2010, 9:53 pm
Filed under: Cuvinte de folos, Umanitar | Etichete: ,

În momentul în care îți scriu aceste rânduri, te pregatești de operația care îți va schimba viața. Acum nu înțelegi, ești prea mic, dar peste ani vei privi în urmă și vei înțelege…cum a lucrat Dumnezeu prin tine.

Chinul tău n-a fost în zadar, micuțule. Cum nici Hristos n-a murit în zadar pe cruce. Tu ai venit să ne reamintești ce înseamnă creștinismul. În ultimele luni, mii de oameni s-au rugat pentru tine, au rugat și pe alții să se roage, au cântat, au scris, au vorbit, au ajutat financiar sau cu o vorbă de încurajare, și-au îndreptat gândurile spre tine și familia ta măcar pentru câteva minute pe zi. Mii de oameni. Totul pentru tine, micuțule Siluan. Pentru ca zâmbetul tău să ne bucure și peste cinci…zece…douăzeci de ani…

Și poate că mulți dintre acești oameni nici nu au realizat că sărind în ajutorul tău, au împlinit porunca Domnului. Dar poate își vor da seama de acest lucru data viitoare când vor citi în Biblie pasajul despre Judecata de apoi: „Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.”

Micuțule Siluan, tu și familia ta ne vorbiți despre Dumnezeu. Despre iubire. Despre răbdare și jertfă. Despre nădejde. Voi ne-ați adus aminte să fim creștini. Și pentru asta vă mulțumim!

Domnul fie cu tine, copil frumos!

Cu drag,
Eu, nevrednic fiu de tină, dar din Dumnezeu fărâmă



Descurajare
8 Octombrie, 2008, 10:43 pm
Filed under: Caderi si ridicari, Despre mine | Etichete:

In toate eforturile mele de a ma apropia de Dumnezeu, ma lovesc intotdeauna de acelasi obstacol: iubirea de aproape. Lucurile imi sunt foarte clare: daca-l iubesc pe Dumnezeu nu am cum sa nu iubesc si Creatia, in special fiinta creata dupa chipul si asemanarea Lui. Iar daca nu reusesc sa iubesc aproapele, vazand chipul lui Dumnezeu in el, inseamna ca nu-l iubesc pe Dumnezeu suficient. Dintr-o data, doua pacate, poate chiar cele mai grave.

Dar asta e cruda realitate. Nu iubesc nici macar pe cei care imi fac bine, iar celor care-mi fac rau, le intorc raul. De multe ori fac rau si celor care nu mi-au facut nimic. Iar binele pe care-l fac e atat de putin, incat nu poate acoperi imensitatea de rau pe care o fac.

Ce ma doare cel mai tare e realizarea ca as putea respecta aproape toate poruncile, cu ceva eforturi probabil, ba chiar as putea dobandi cateva virtuti (rabdarea, sa spunem) dar intr-un moment ca acesta mi se pare imposibil sa-mi iubesc aproapele, cu atat mai putin vrajmasii (am si din acestia, desi n-am crezut ca o sa ajung vreodata sa-i pot numara pe degete).

Stiu ca intr-o astfel de problema numai bunul Dumnezeu ma poate ajuta si doar cu multa rugaciune. Numai ca nu mai pot nici sa ma rog….