Fiu de tina


Ajutaţi copiii de la orfelinatul Mănăstirii Mărcuş, jud. Covasna
2 noiembrie, 2010, 6:09 pm
Filed under: Biserici si manastiri, Umanitar | Etichete: , ,

Asociaţia de Binefacere „Sfânta Iustina” a fost înfiinţată în cadrul Sfintei Mănăstiri Mărcuş din jud. Covasna, în scopul adăpostirii fetiţelor orfane sau abandonate de părinţii lor în maternitate.

Casa familială a început a fi construită din anul 2001 de către Maica Stareţă Serafima (37 de ani), maica stareţă fiind şi preşedinta Asociaţiei de Binefacere „Sfânta Iustina”. În anul 2002 primele 8 fetiţe au fost preluate direct din maternitatea oraşului Braşov, abandonate fiind acolo de către mamele lor. Erau într-o stare jalnică de sănătate (greutate scăzută, rigiditate musculară în urma unor naşteri cu probleme, otite, boli de plămâni, boli de piele, strabism pronunţat, s.a). Medicul pediatru care s-a îngrijit de ele şi maica stareţă au trebuit să facă eforturi susţinute pentru a le aduce la o stare de sănătate normală pentru vârsta lor.

Este prima casă familială din România înălţată pe lângă o mănăstire de maici ortodoxe, care îşi propune să adăpostească copii nou-născuţi, în timp ce toate celelalte instituţii private de protecţie a copilului aflat în dificultate adăpostesc copii de vârste mai mari.

În acest fel, se preiau micuţele orfane de la frageda vârstă a sfântului botez creştinesc şi se asigură în continuare condiţii optime de creştere şi educaţie după toate principiile psiho-pedagogice, dar şi duhovniceşti, într-un climat moral sănătos, care să le ferească de urmările nefaste ale abandonului familial şi ale influenţelor tuturor factorilor nocivi ai societăţii noastre moderne.

Maica Stareţă Serafima urmăreşte integrarea treptată a acestor copii în viaţa socială, şcolarizarea lor pe diferite forme de învăţământ, în funcţie de dezideratele şi aptitudinile personale ale fiecăreia, susţinerea lor până la împlinirea socială şi familială, la maturitate. Nu se pune aşadar problema creşterii lor pentru a rămâne în mănăstire, decât dacă vreuna dintre ele are această chemare în mod special.

De asemenea, asociaţia de binefacere este de acord să se păstreze legătura cu familia natală, deci copiii pot fi vizitaţi oricând şi pot fi scoşi din această instituţie privată de ocrotire, dacă familia poate la un moment dat oferi condiţii decente de viaţă la domiciliu.

Casa familială are 16 paturi iar măicuţele au în grijă 10 suflete: 8 fetiţe cu vârste între doi şi trei ani (Ana, Maria-Alexandra, Andreea, Elena, Ştefania, Maria-Petruţa, Nicoleta şi Mihaela), iar de curând, Ana-Maria (un an) şi Teodora (6 luni).

Notă: informaţiile sunt luate de pe site-ul Mănăstiri Mărcuş şi e posibil să nu fie actualizate. E foarte probabil ca numărul copiilor să fi crescut între timp.

În prezent, fetiţele urmează cursurile grădiniţei din Dobârlău (satul apropiat de mănăstire), sunt extrem de isteţe şi vioaie, şi se pregătesc pentru pasul următor din viaţa lor: intrarea la şcoală (probabil la Braşov), Maica Stareţă Serafima îngrijindu-se să ofere tot ce este mai bun „fetiţelor sale”.

AICI puteţi vedea albumele foto ale orfelinatului, cuprinzând imagini cu momentele marcante (primirea copiilor la Mănăstirea Mărcuş, botezul creştin, condiţii de viaţă, evoluţia în timp a copiilor).

Măicuţele şi fetiţele aflate în grija lor au nevoie de sprijin financiar şi material, nevoile micuţelor fiind din ce in ce mai mari! Dacă doriţi să ajutaţi, iată datele de contact şi conturile Asociaţiei „Sfânta Iustina”:

ASOCIATIA DE BINEFACERE „SFANTA IUSTINA”
Cod Fiscal:14152220 Orfelinatul Sfintei Manastiri Marcus
Loc. Marcus , jud. Covasna , tel: 0267/375.651 sau 0267/375.624
Cont BCR -Sf. Gheorghe, nr. RO53RNCB0124009682180001
BCR codul SWIFT (BIC): RNCBROBUCV0 (!ultimul caracter este cifra zero).
Telefon Maica Stareta Serafima : 0740.095.480


Citiţi şi viaţa Sfintei Muceniţe Iustina fecioara, ocrotitoarea orfelinatului de la Mănăstirea Mărcuş.

 



Despre pacea sufletului – Sf. Nectarie din Egina
20 octombrie, 2010, 9:55 pm
Filed under: Cuvinte de folos, Sfinti | Etichete: , ,

Ca un balsam pentru inima mea au fost aceste cuvinte ale sfântului Nectarie şi m-au ajutat să înţeleg de ce suntem războiţi de patimi şi cum trebuie să le primim şi să le tratăm.

Scrisoare din volumul „Sfântul Nectarie din Egina, făcătorul de minuni” (Ed. Sophia, Bucureşti, 2003), pag. 276-279

23.

24 ianuarie 1907

Preacuvioasă fiică în Domnul, Xeni, binecuvântarea mea părintească fie cu tine.

Despre pacea sufletului

Fiica noastră în duh Amalia a întrebat dacă e cu putinţă ca pacea să locuiască într-o inimă plină de patimi. Îi voi răspunde la întrebare în această scrisoare, scriind cele ce urmează. Pacea este, cred, apa odihnei, cum spune Psalmistul. Este darul pe care Domnul îl dăruieşte cu prisosinţă celor ce şi-au aflat pacea la Dînsul şi Îi împlinesc poruncile.

Domnul nostru Iisus Hristos vorbind sfinţilor Săi ucenici şi Apostoli înainte de sfintele patimi le-a dăruit pacea Sa spunând: „Pace vă las vouă. Pacea Mea o dau vouă” (Ioan 14,27). Aşadar pacea ucenicilor Domnului este darul dăruit de Dumnezeu, căci Dumnezeu este numit Dumnezeul păcii în Sfintele Scripturi (II Cor. 13,11). Dumnezeiescul Iacov, fratele Domnului, în Epistola sa sobornicească spune că „Roada dreptăţii se seamănă întru pace de cei ce lucrează pacea” (3,18).

Învăţăm de aici că Dumnezeul păcii îi răsplăteşte pe ucenicii Săi dăruindu-le pacea Sa şi că roada dreptăţii, adică lucrarea Evangheliei sau Cuvântul lui Dumnezeu, în pace se seamănă prin cei ce o lucrează, adică prin fiii păcii şi pentru fiii păcii cei chemaţi la mântuire. Picioarele lor sunt frumoase, fiindcă ei binevestesc pacea si binevestesc cele bune. Pacea, întrucât este dar dumnezeiesc, rămâne în ucenicii Domnului şi este lumină: dintr-însa se împărtăşesc cei luminaţi. Pacea, întrucât este lumină, fuge de întuneric, fiindcă nu este cu putinţă a fi părtăşie între lumină şi întuneric. Întunericul este păcatul, iar pacea fuge de păcat. Întru acestea, păcătosul niciodată nu-şi poate afla pacea. Ne întrebăm însă oare toate patimile din noi sunt păcate ce ne ţin departe de pacea Domnului dăruită celor luminaţi prin lumina cunoaşterii lui Dumnezeu? Răspundem că nu toate patimile din noi, cei luminaţi, sunt păcate, căci acelea cu care ne-am născut, ale sufletului şi ale trupului, au fost sădite de Dumnezeu Însuşi în noi şi nu trebuie să ne socotim vinovaţi pentru ele; aceasta, pentru că Dumnezeu pe toate le-a făcut în chip desăvârşit. Patimile ne-au fost date ca noi să dobândim unul sfârşitul cel dorit şi drept. Dacă toate aceste patimi vor lucra după legea lui Dumnezeu şi pentru a-şi împlini menirea (după raţiunea existenţei lor), sârguind spre sfârşitul dorit, ele se vor preface în puteri ale sufletului, nemaiavând nimic pătimaş şi necurat, vieţuind dimpreună cu pacea. Pacea nu se va mai depărta de sufletele în care aceste patimi lucrează, de vreme ce, prin purtarea lor, sufletele acestea vor păzi legea dumnezeiască. Dacă însă patimile despre care vorbeam vor lucra nu pentru dobândirea sfârşitului celui dorit şi drept, pentru care ne-au fost date, ci spre plinirea lor, cu necugetare, călcând legea lui Dumnezeu şi lucrând cu nebunie şi nesocotinţă, atunci în ele îşi vor face loc pătimirea şi necurăţia, iar lucrarea lor se va socoti un păcat. Cel ce se slujeşte de ele în acest chip păcătuieşte neîndoios în faţa lui Dumnezeu. Citește în continuare



Dumnezeu nu ne numără căderile, ci ridicările
16 octombrie, 2010, 12:23 am
Filed under: Caderi si ridicari, Cuvinte de folos | Etichete:


Datoria mamei – Teodora Paunescu Tuca
27 septembrie, 2010, 7:32 pm
Filed under: Cantari si pricesne | Etichete: ,

Making the decision to have a child…is to decide forever to have your heart go walking around outside your body.” – Elizabeth Stone



Oameni care vor sa moara
23 septembrie, 2010, 5:10 pm
Filed under: Cuvinte de folos | Etichete: , ,

Fragmente din conferinta „Invitatie la moarte”, Ieromonah Savatie Baştovoi

Despre sinucidere

Despre moarte

De ce ne temem de moarte

Cuvântul părintelui Savatie poate fi descărcat de aici, iar textul poate fi citit aici.

Citiţi şi cuvântul despre moarte al părintelui Arsenie Boca, aici.



Dragostea de mama
16 septembrie, 2010, 3:54 pm
Filed under: Avort, Cuvinte de folos | Etichete: , , ,

Parintele Ioan Şişmanian, de la Manastirea Petru Voda, despre iubirea mamei si avort:

„Nu se poate nimic, nu poate nimeni sa ajunga la Inviere fara Golgota. Si-acolo in varf, fara nastere. Fara cruce. Si cum o femeie pleaca la drum, la graviditate, si e mai greu si mai greu si mai greu iar cand ajunge sus, dupa 9 luni de zile, nu o asteapta tortul, ci nasterea, care e cumplita. Dar culmea este ca femeia vrea si-a doua nastere, si-a treia nastere…si-a paisprezecea nastere! De ce? Pentru ca iubeste! A iubit extraordinar.

Faptul ca acum  nu mai iubim copiii inseamna ca nu-i mai dorim. Si cautam fel de fel de mizerii sa scapam de ei cumva. Si ne spune acolo dracul, sub forma de sistem de planificare (planning familial): „Noi hotaram cand. Nu Dumnezeu, noi hotaram cand.” E, asta-i dracul, vedeti? Si eu zic: „Asa e, ca vedeti, ca  nu se poate, ca eu sunt student, ca n-am unde, ca n-am cum, ca n-am…” Dar fratilor, iertati-ma, daca ai unde sa te iei in brate, pai sa ai unde sa cresti si copilul. Ca cine pune fasolea la foc daca n-ai si oala? Cine? Ca eu n-am vazut asa ceva. Pune-o peste foc si ce-o fi o fi. Iti trebuie oala, iti trebuie unde, iti trebuie tot ce-i nevoie acolo. Deci sa stiu bine ca nu e bine sa m-apuc sa pun ciment si apa cand nu e si forma acolo, cand nu pot s-o torn intr-o forma. Ca altfel ce fac? Guguloi, il arunc pe drumuri.

Viata mea trebuie sa fie ordonata, iar ordonarea aceasta o da Hristos.



Asa cresc copiii
16 septembrie, 2010, 2:32 pm
Filed under: Lumea in care traim | Etichete: ,

Uitati in faţa televizorului (macar sunt cuminti), mai tarziu in faţa computerului. Efectele se vad nu peste mult timp. In familie, la scoala, in societate.

Scrisoare pentru parinti
de Romulus Chelbegeanu

Daca ar avea parintii ochi sa vada
Si sufletul le-ar fi mereu atent,
In ochii pruncilor cu viata fada
Ar descifra mesajul cel urgent:
„Va rog, iubiti-ma inteligent!”

Nu glume, nici minciuni – bomboane-amare;
Nu vreau bunici si nici televizor,
Nu-mi trebuie nici lux, nici imbuibare …
Putin imi pasa de traiesc sau mor
Dar vreau sa fiu al vostru, nu al lor!

Eu stiu c-aveti profesii elevate
Ca sunteti la curent cu date noi,
C-aveti servici ca eu sa am de toate
Dar fiindca va iubesc pe amandoi,
va spun:
„Eu am nevoie doar de voi”

As vrea ca jucarie OCHII MAMEI
Nu ochii-ndepartati ai vreunui unchi.
Cand ne-ntalnim atrasi de glasul foamei
Si nu pot sta la TATA pe genunchi,
Ma simt ca o mladita fara trunchi.
Nu vreau sa fiu un deget ce acuza,
Gasind olarul singur vinovat.
Am gand curat, si inima refuza
O bomba cu efect intarziat:
Vreau sa devin un OM adevarat!

De-aceea vreau parintii mei sa vada,
Sa aiba sufletul mereu atent,
Ca-n ochii mei umbriti de viata fada
Sa descifreze strigatul urgent:
„Va rog iubiti-ma inteligent!”



Canonul cel Mare al Sfantului Andrei Criteanul
15 februarie, 2010, 12:28 am
Filed under: Cantari si pricesne, Rugaciuni | Etichete: , ,

Pentru cei care au puterea sa faca din acest post un drum spre lumina, am publicat anul trecut Cele Sapte Plansuri ale Sfantului Efrem Sirul, de citit in fiecare seara pe parcursul postului. Pentru a ne ajuta sa ne incalzim inima la inceputul acestei incercari din care vom iesi fie morti, fie inviati impreuna cu Hristos, Biserica a randuit ca in prima saptamana din post sa se citeasca Canonul cel Mare al Sfantului Andrei Criteanul. Speranta mea este ca veti ajunge in fiecare zi la biserica pentru a-l asculta cu genunchii plecati dar daca, din diverse motive, acest lucru nu este posibil, iata o inregistrare foarte frumoasa a Canonului, de la Manastirea Radu-Voda.

Ascultati, cititi, inaltati-va.

Citește în continuare



Unwell
6 februarie, 2010, 3:35 pm
Filed under: Cantari si pricesne | Etichete: ,


7 luni
4 februarie, 2010, 12:33 am
Filed under: Avort, Lumea in care traim | Etichete: ,

7 luni…e diferenta dintre o ucigasa si o femeie serioasa, responsabila, care isi planifica grijulie viata si este stapana pe corpul ei.

Cand se face avortul, cam la 6-8 saptamani, e o simpla interventie. Ca e facuta sau nu de medici, femeia isi exercita dreptul de a dispune de corpul ei. Nu e trasa la raspundere de nicio lege, cel putin nu la noi (si nici nu cred ca se va intampla asta vreodata). Daca aceeasi femeie face exact acelasi lucru peste 7 luni, se numeste ucigasa. Va fi inchisa, pedepsita. Se pare ca a comis o crima. Care-i diferenta? 7 luni?

Sau poate…pentru ca nu-l vedem, inseamna ca nu exista? Ati vazut cum se joaca cei mici de-a v-ati ascunselea? Inchid ochii si s-au ascuns. Asa percep ei realitatea. Daca nu vezi, nu exista. E surprinzator cat de multi oameni adulti, maturi, cu pretentii de seriozitate si responsabilitate, prefera sa gandeasca si sa se comporte ca la gradinita. Si de ce aleg acest comportament (mai mult sau mai putin constient)? Doar pentru ca-i incomodeaza. Adevarul, realitatea incomodeaza. Alegem din viata doar ce ne place. Pentru restul…inchidem ochii.