Fiu de tina


Pentru toate pe care le ştim şi pe care nu le ştim, mulţumim Ţie…
21 Noiembrie, 2010, 2:15 am
Filed under: Rugaciuni | Etichete:

Cu vrednicie şi cu dreptate este a-Ţi cânta Ţie, pe Tine a Te binecuvânta, pe Tine a Te lăuda, Ţie a-Ţi mulţumi, Ţie a ne închina, în tot locul stăpânirii Tale; căci Tu eşti Dumnezeu negrăit şi necuprins cu gândul, nevăzut, neajuns, pururea fiind şi acelaşi fiind: Tu şi Unul-Născut Fiul Tău şi Duhul Tău cel Sfânt. Tu din nefiinţă la fiinţă ne-ai adus pe noi, şi căzând noi, iarăşi ne-ai ridicat şi nu Te-ai depărtat, toate făcându-le, până ce ne-ai suit la cer şi ne-ai dăruit împărăţia Ta ce va să fie. Pentru toate acestea mulţumim Ţie şi Unuia-Născut Fiului Tău şi Duhului Tău celui Sfânt, pentru toate pe care le ştim şi pe care nu le ştim; pentru binefacerile Tale cele arătate şi cele nearătate, ce ni s-au făcut nouă. Mulţumim Ţie şi pentru Liturghia aceasta, pe care ai binevoit a o primi din mâinile noastre, deşi stau înaintea Ta mii de arhangheli şi zeci de mii de îngeri, heruvimii cei cu ochi mulţi şi se rafimii cei cu câte şase aripi, care se înalţă zburând…

Sfânta Liturghie



Ruşinea de dinaintea spovedaniei – pr. Savatie Baştovoi
9 Noiembrie, 2010, 1:10 am
Filed under: Cuvinte de folos | Etichete: ,

Un material preluat de pe www.crestinortodox.ro

Ce sa faci daca ti-e rusine sa marturisesti un pacat

 

Raspunsul la aceasta intrebare il vei gasi in orice indreptar de spovedanie, cred insa ca nu pe cel tamaduitor. Sunt sigur ca tocmai pentru asta cauti un raspuns, un alt raspuns decat cel pe care nu ma indoiesc ca il stii deja, dar care, in starea in care esti, nu-ti este de nici un folos. De aceea, nici eu nu te voi apostrofa clasic: „E de la dracu’ rusinea, trebuie sa o depasesti si sa-ti marturisesti pacatul!”

Vladica Antonie, episcopul Surojului, isi amintea cu duiosie o intamplare din adolescenta sa, care i-a schimbat viata. Marturisesc ca aceasta intamplare a avut acelasi efect si asupra vietii mele. Odata, dupa terminarea slujbei, tanarul s-a apropiat la miruit de preotul care il smintise prin faptul ca-i parea beat. Totusi, dintr-o politete fatarnica, a incercat sa-i sarute mana, pe care preotul si-a tras-o rusinat, scuzandu-se pentru starea in care este.

Dupa ce lumea s-a imprastiat, tanarul, atins de gestul parintelui, s-a apropiat de el sa-si ceara iertare. Parintele era atat de mahnit, incat aproape ca plangea. Si i-a marturisit tanarului ca ii pare rau ca e asa, dar nu mai poate, pentru ca tocmai i-au murit intr-un accident sotia si copilul.

Atunci, viitorul mitropolit al Surojului a avut urmatoarea revelatie simpla, dar fundamentala. El a inteles ca una este a citi in Biblie despre rabdarea lui Iov si a-l da ca exemplu altora, cand ii vezi necajiti, si alta este sa ti se intample chiar tie un necaz atat de mare.

Viata crestina autentica incepe cu intelegerea acestui lucru simplu. Sa intelegem ca nu intotdeauna putem indeplini sfaturile atat de bune, de altfel, ale Sfintilor Parinti si chiar ale Mantuitorului.

Nu intotdeauna avem puterea necesara, curajul si, pur si simplu, vointa. Dar, cu toate acestea, sa nu uitam ca chiar si atunci, fie ca suntem ispititi si chiar stapaniti de draci, fie de pornirile normale ale firii, noi, totusi, ramanem crestini. Niste crestini loviti, dar crestini. Sa intelegem ca viata crestinului nu este alcatuita doar din victorii, doar din reusite, ci, poate, mai ales, din infrangeri, dar din niste infrangeri suportate cu barbatie. Citește în continuare



Andrea Bocelli – mărturie despre avort
4 Noiembrie, 2010, 10:46 pm
Filed under: Avort, Lumea in care traim | Etichete: ,

 

„Cu această ocazie aş vrea să vă spun o poveste. Iat-o:

O tânără însărcinată a fost spitalizată pentru o banală apendicită. Doctorii au fost nevoiţi să-i pună gheaţă pe abdomen şi când s-a terminat tratamentul i-au sugerat să avorteze. I-au spus că este cea mai buna soluţie deoarece copilul se va naşte cu o invaliditate. Dar tânără curajoasă a decis să nu avorteze iar copilul s-a născut.

Acea femeie era mama mea, iar eu sunt copilul.

Poate că sunt părtinitor, dar pot spune că a fost alegerea corectă. Şi sper că aceasta va încuraja multe mame care se află câteodată în situaţii dificile, în acele momente când viaţa este complicată dar vor să salveze viaţa copilului lor.”

Andrea Bocelli



Ajutaţi copiii de la orfelinatul Mănăstirii Mărcuş, jud. Covasna
2 Noiembrie, 2010, 6:09 pm
Filed under: Biserici si manastiri, Umanitar | Etichete: , ,

Asociaţia de Binefacere „Sfânta Iustina” a fost înfiinţată în cadrul Sfintei Mănăstiri Mărcuş din jud. Covasna, în scopul adăpostirii fetiţelor orfane sau abandonate de părinţii lor în maternitate.

Casa familială a început a fi construită din anul 2001 de către Maica Stareţă Serafima (37 de ani), maica stareţă fiind şi preşedinta Asociaţiei de Binefacere „Sfânta Iustina”. În anul 2002 primele 8 fetiţe au fost preluate direct din maternitatea oraşului Braşov, abandonate fiind acolo de către mamele lor. Erau într-o stare jalnică de sănătate (greutate scăzută, rigiditate musculară în urma unor naşteri cu probleme, otite, boli de plămâni, boli de piele, strabism pronunţat, s.a). Medicul pediatru care s-a îngrijit de ele şi maica stareţă au trebuit să facă eforturi susţinute pentru a le aduce la o stare de sănătate normală pentru vârsta lor.

Este prima casă familială din România înălţată pe lângă o mănăstire de maici ortodoxe, care îşi propune să adăpostească copii nou-născuţi, în timp ce toate celelalte instituţii private de protecţie a copilului aflat în dificultate adăpostesc copii de vârste mai mari.

În acest fel, se preiau micuţele orfane de la frageda vârstă a sfântului botez creştinesc şi se asigură în continuare condiţii optime de creştere şi educaţie după toate principiile psiho-pedagogice, dar şi duhovniceşti, într-un climat moral sănătos, care să le ferească de urmările nefaste ale abandonului familial şi ale influenţelor tuturor factorilor nocivi ai societăţii noastre moderne.

Maica Stareţă Serafima urmăreşte integrarea treptată a acestor copii în viaţa socială, şcolarizarea lor pe diferite forme de învăţământ, în funcţie de dezideratele şi aptitudinile personale ale fiecăreia, susţinerea lor până la împlinirea socială şi familială, la maturitate. Nu se pune aşadar problema creşterii lor pentru a rămâne în mănăstire, decât dacă vreuna dintre ele are această chemare în mod special.

De asemenea, asociaţia de binefacere este de acord să se păstreze legătura cu familia natală, deci copiii pot fi vizitaţi oricând şi pot fi scoşi din această instituţie privată de ocrotire, dacă familia poate la un moment dat oferi condiţii decente de viaţă la domiciliu.

Casa familială are 16 paturi iar măicuţele au în grijă 10 suflete: 8 fetiţe cu vârste între doi şi trei ani (Ana, Maria-Alexandra, Andreea, Elena, Ştefania, Maria-Petruţa, Nicoleta şi Mihaela), iar de curând, Ana-Maria (un an) şi Teodora (6 luni).

Notă: informaţiile sunt luate de pe site-ul Mănăstiri Mărcuş şi e posibil să nu fie actualizate. E foarte probabil ca numărul copiilor să fi crescut între timp.

În prezent, fetiţele urmează cursurile grădiniţei din Dobârlău (satul apropiat de mănăstire), sunt extrem de isteţe şi vioaie, şi se pregătesc pentru pasul următor din viaţa lor: intrarea la şcoală (probabil la Braşov), Maica Stareţă Serafima îngrijindu-se să ofere tot ce este mai bun „fetiţelor sale”.

AICI puteţi vedea albumele foto ale orfelinatului, cuprinzând imagini cu momentele marcante (primirea copiilor la Mănăstirea Mărcuş, botezul creştin, condiţii de viaţă, evoluţia în timp a copiilor).

Măicuţele şi fetiţele aflate în grija lor au nevoie de sprijin financiar şi material, nevoile micuţelor fiind din ce in ce mai mari! Dacă doriţi să ajutaţi, iată datele de contact şi conturile Asociaţiei „Sfânta Iustina”:

ASOCIATIA DE BINEFACERE „SFANTA IUSTINA”
Cod Fiscal:14152220 Orfelinatul Sfintei Manastiri Marcus
Loc. Marcus , jud. Covasna , tel: 0267/375.651 sau 0267/375.624
Cont BCR -Sf. Gheorghe, nr. RO53RNCB0124009682180001
BCR codul SWIFT (BIC): RNCBROBUCV0 (!ultimul caracter este cifra zero).
Telefon Maica Stareta Serafima : 0740.095.480


Citiţi şi viaţa Sfintei Muceniţe Iustina fecioara, ocrotitoarea orfelinatului de la Mănăstirea Mărcuş.

 



Despre pacea sufletului – Sf. Nectarie din Egina
20 Octombrie, 2010, 9:55 pm
Filed under: Cuvinte de folos, Sfinti | Etichete: , ,

Ca un balsam pentru inima mea au fost aceste cuvinte ale sfântului Nectarie şi m-au ajutat să înţeleg de ce suntem războiţi de patimi şi cum trebuie să le primim şi să le tratăm.

Scrisoare din volumul „Sfântul Nectarie din Egina, făcătorul de minuni” (Ed. Sophia, Bucureşti, 2003), pag. 276-279

23.

24 ianuarie 1907

Preacuvioasă fiică în Domnul, Xeni, binecuvântarea mea părintească fie cu tine.

Despre pacea sufletului

Fiica noastră în duh Amalia a întrebat dacă e cu putinţă ca pacea să locuiască într-o inimă plină de patimi. Îi voi răspunde la întrebare în această scrisoare, scriind cele ce urmează. Pacea este, cred, apa odihnei, cum spune Psalmistul. Este darul pe care Domnul îl dăruieşte cu prisosinţă celor ce şi-au aflat pacea la Dînsul şi Îi împlinesc poruncile.

Domnul nostru Iisus Hristos vorbind sfinţilor Săi ucenici şi Apostoli înainte de sfintele patimi le-a dăruit pacea Sa spunând: „Pace vă las vouă. Pacea Mea o dau vouă” (Ioan 14,27). Aşadar pacea ucenicilor Domnului este darul dăruit de Dumnezeu, căci Dumnezeu este numit Dumnezeul păcii în Sfintele Scripturi (II Cor. 13,11). Dumnezeiescul Iacov, fratele Domnului, în Epistola sa sobornicească spune că „Roada dreptăţii se seamănă întru pace de cei ce lucrează pacea” (3,18).

Învăţăm de aici că Dumnezeul păcii îi răsplăteşte pe ucenicii Săi dăruindu-le pacea Sa şi că roada dreptăţii, adică lucrarea Evangheliei sau Cuvântul lui Dumnezeu, în pace se seamănă prin cei ce o lucrează, adică prin fiii păcii şi pentru fiii păcii cei chemaţi la mântuire. Picioarele lor sunt frumoase, fiindcă ei binevestesc pacea si binevestesc cele bune. Pacea, întrucât este dar dumnezeiesc, rămâne în ucenicii Domnului şi este lumină: dintr-însa se împărtăşesc cei luminaţi. Pacea, întrucât este lumină, fuge de întuneric, fiindcă nu este cu putinţă a fi părtăşie între lumină şi întuneric. Întunericul este păcatul, iar pacea fuge de păcat. Întru acestea, păcătosul niciodată nu-şi poate afla pacea. Ne întrebăm însă oare toate patimile din noi sunt păcate ce ne ţin departe de pacea Domnului dăruită celor luminaţi prin lumina cunoaşterii lui Dumnezeu? Răspundem că nu toate patimile din noi, cei luminaţi, sunt păcate, căci acelea cu care ne-am născut, ale sufletului şi ale trupului, au fost sădite de Dumnezeu Însuşi în noi şi nu trebuie să ne socotim vinovaţi pentru ele; aceasta, pentru că Dumnezeu pe toate le-a făcut în chip desăvârşit. Patimile ne-au fost date ca noi să dobândim unul sfârşitul cel dorit şi drept. Dacă toate aceste patimi vor lucra după legea lui Dumnezeu şi pentru a-şi împlini menirea (după raţiunea existenţei lor), sârguind spre sfârşitul dorit, ele se vor preface în puteri ale sufletului, nemaiavând nimic pătimaş şi necurat, vieţuind dimpreună cu pacea. Pacea nu se va mai depărta de sufletele în care aceste patimi lucrează, de vreme ce, prin purtarea lor, sufletele acestea vor păzi legea dumnezeiască. Dacă însă patimile despre care vorbeam vor lucra nu pentru dobândirea sfârşitului celui dorit şi drept, pentru care ne-au fost date, ci spre plinirea lor, cu necugetare, călcând legea lui Dumnezeu şi lucrând cu nebunie şi nesocotinţă, atunci în ele îşi vor face loc pătimirea şi necurăţia, iar lucrarea lor se va socoti un păcat. Cel ce se slujeşte de ele în acest chip păcătuieşte neîndoios în faţa lui Dumnezeu. Citește în continuare



Dumnezeu nu ne numără căderile, ci ridicările
16 Octombrie, 2010, 12:23 am
Filed under: Caderi si ridicari, Cuvinte de folos | Etichete:


Datoria mamei – Teodora Paunescu Tuca
27 Septembrie, 2010, 7:32 pm
Filed under: Cantari si pricesne | Etichete: ,

Making the decision to have a child…is to decide forever to have your heart go walking around outside your body.” – Elizabeth Stone