Era odata un rege care avea 4 neveste.
Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie
din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce
era mai bun.
De asemenea, o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se
mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama
ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.
Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era
intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele
avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste
momentele grele.
Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie
in mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea
il iubea cu adevarat, el de abia o observa!
Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape. Se gandi la viata
lui plina si isi spuse: “Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi
singur.”
O intreba pe cea de-a patra nevasta: “Te-am iubit cel mai mult, ti-am
daruit cele mai frumose haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, eu
am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?”
“Nici vorba!” replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant.
Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit.
Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: “Te-am iubit toata viata mea.
Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?”
“Nu!” veni raspunsul celei de-a treia sotii. “Viata e prea buna! Cand vei
muri, ma voi recasatori!” Inima regelui se stranse de durere.
Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: “Intotdeauna am gasit la tine
intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei
sa vii cu mine si sa-mi tii companie?”
“Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!” replica cea de-a doua
sotie. “Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau.” Regele fu devastat
si de acest raspuns.
Apoi se auzi o voce: “Eu te voi urma oriunde vei merge!” Regele se uita
imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie.Era atat
de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale.
Adanc indurerat, regele spuse: “Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de
tine cand am avut ocazia!”
In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra:
Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Indiferent cat timp si efort
investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim.
Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii.
Cea de-a doua sotie este FAMILIA SI PRIETENII. Indiferent cat de apropiati
ne-au fost in timpul vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru
dupa ce nu mai suntem.
Prima sotie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa
averi, bunastare si putere. Totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma
oriunde vom merge.
Filed under: Cuvinte de folos, Sfinti | Etichete: Sfantul Andrei cel nebun pentru Hristos, suflet
“- Sufletul este totul pentru om. Am putea spune că este viaţa şi dumnezeul trupului nostru pământesc. Dumnezeu i-a dat acestuia posibilitatea de a-l însufleţi şi de a-l cârmui, de a-l odihni şi de a-l încălzi cu căldură. Fără acesta, trupurile noastre ar fi lut, cenuşă şi praf.[...]
Firea omului este duhul înţelegător, uşor, foarte înţelept şi fin, foarte liniştit, dulce şi blând, alcătuit cu har şi frumuseţe peste mădulare nevăzute, foarte cuviincioase şi foarte plăcute lui Dumnezeu şi cetelor sfinţilor îngeri.
La început, sufletele tuturor oamenilor strălucesc mai mult decat soarele. Însă cu cât înaintează în vârsta, primesc înfăţişarea potrivită cu faptele lor. Sufletele celor virtuoşi nu au toate aceeaşi strălucire. Strălucirea depinde de cât de mult s-a străduit fiecare să se curăţească prin nevoinţa pentru virtute. Potrivit cu nevoinţa, se luminează şi sufletul. Cu cât rabdă cineva mai multe osteneli şi mâhniri pentru Domnul, cu atât urcă şi se apropie de El; şi cu cât se apropie de El, cu atât se luminează şi devine dumnezeu dupa har prin împărtăşirea de Duhul Sfânt. (mai mult…)
