Fiu de tina


Ruşinea de dinaintea spovedaniei – pr. Savatie Baştovoi
9 noiembrie, 2010, 1:10 am
Filed under: Cuvinte de folos | Etichete: ,

Un material preluat de pe www.crestinortodox.ro

Ce sa faci daca ti-e rusine sa marturisesti un pacat

 

Raspunsul la aceasta intrebare il vei gasi in orice indreptar de spovedanie, cred insa ca nu pe cel tamaduitor. Sunt sigur ca tocmai pentru asta cauti un raspuns, un alt raspuns decat cel pe care nu ma indoiesc ca il stii deja, dar care, in starea in care esti, nu-ti este de nici un folos. De aceea, nici eu nu te voi apostrofa clasic: “E de la dracu’ rusinea, trebuie sa o depasesti si sa-ti marturisesti pacatul!”

Vladica Antonie, episcopul Surojului, isi amintea cu duiosie o intamplare din adolescenta sa, care i-a schimbat viata. Marturisesc ca aceasta intamplare a avut acelasi efect si asupra vietii mele. Odata, dupa terminarea slujbei, tanarul s-a apropiat la miruit de preotul care il smintise prin faptul ca-i parea beat. Totusi, dintr-o politete fatarnica, a incercat sa-i sarute mana, pe care preotul si-a tras-o rusinat, scuzandu-se pentru starea in care este.

Dupa ce lumea s-a imprastiat, tanarul, atins de gestul parintelui, s-a apropiat de el sa-si ceara iertare. Parintele era atat de mahnit, incat aproape ca plangea. Si i-a marturisit tanarului ca ii pare rau ca e asa, dar nu mai poate, pentru ca tocmai i-au murit intr-un accident sotia si copilul.

Atunci, viitorul mitropolit al Surojului a avut urmatoarea revelatie simpla, dar fundamentala. El a inteles ca una este a citi in Biblie despre rabdarea lui Iov si a-l da ca exemplu altora, cand ii vezi necajiti, si alta este sa ti se intample chiar tie un necaz atat de mare.

Viata crestina autentica incepe cu intelegerea acestui lucru simplu. Sa intelegem ca nu intotdeauna putem indeplini sfaturile atat de bune, de altfel, ale Sfintilor Parinti si chiar ale Mantuitorului.

Nu intotdeauna avem puterea necesara, curajul si, pur si simplu, vointa. Dar, cu toate acestea, sa nu uitam ca chiar si atunci, fie ca suntem ispititi si chiar stapaniti de draci, fie de pornirile normale ale firii, noi, totusi, ramanem crestini. Niste crestini loviti, dar crestini. Sa intelegem ca viata crestinului nu este alcatuita doar din victorii, doar din reusite, ci, poate, mai ales, din infrangeri, dar din niste infrangeri suportate cu barbatie. Continue reading



Dumnezeu nu ne numără căderile, ci ridicările
16 octombrie, 2010, 12:23 am
Filed under: Caderi si ridicari, Cuvinte de folos | Etichete:


Incepe lupta cea buna
2 septembrie, 2009, 11:08 pm
Filed under: Caderi si ridicari | Etichete: ,

Iisus HristosSi cu cata bucurie incepe! Stiam de la parintele Steinhardt cat de generos este Hristos, dar niciodata nu am inteles-o atat de bine ca acum…acum, cand imi picura dulceata in inima. Sunt fericita, sunt plina de speranta, sunt neinfricata, sunt usoara ca un fulg de pasare. Si cel mai important, sunt a lui Hristos.

Sunt cu un pas mai aproape si sunt pe drumul cel bun. Pana acum zaceam in şanţ, unde aruncau toti cu gunoaie. Acum m-am ridicat si, desi merg un pic cocarjata, totusi merg inainte. Catre punctul final, alfa si omega, Cel care m-a facut si caruia Ii apartin.

Sărut-mâna Maicuţă, iti multumesc ca nu m-ai lasat si ca m-ai adus la Hristos, fiul tau. Iar tie, Iisuse, iti multumesc ca nu te-ai scarbit atat de mult incat sa ma arunci acolo unde imi e locul.

De-acum, incepe vindecarea.




Follow

Get every new post delivered to your Inbox.