Fiu de tina


Tata, am gresit la cer si inaintea ta
15 februarie, 2009, 7:45 pm
Filed under: Caderi si ridicari | Etichete: , , ,

Ma intrebam acum ceva timp daca inaltarea vine numai dupa cadere. Nu cred ca e o regula general valabila, cred doar ca o cadere ne poate ajuta sa ne inaltam, dar ne si poate pierde definitiv. swimming_by_master_gE ca atunci cand te arunci intr-un bazin cu apa. Daca nu te-ai aruncat de la o inaltime suficient de mare si nici cu o forta suficienta, ajungi in apa insa nu reusesti sa atingi fundul bazinului cu picioarele, pentru a impinge si a ajunge mai usor la suprafata. Ramai pierdut undeva in apa, va trebui sa incepi sa dai din brate si din picioare pentru a-ti da cumva forta necesara pentru a ajunge la suprafata. Sigur, cu putina rabdare si ceva vointa, parcurgi usor distanta pana la suprafata. Dar daca te panichezi, daca deznadajduiesti, daca te gandesti ca esti in pericol si ca nu vei mai putea niciodata sa iei o gura de aer salvatoare? Te pierzi atunci, in disperare deschizi gura si inghiti apa, in urmatorul moment te ineci, daca nu apare ajutor din exterior.

Poate ca asa este si cu ridicarile si caderile noastre. Continue reading



Am invatat
8 februarie, 2009, 4:02 pm
Filed under: Caderi si ridicari | Etichete: , , ,

Poate ca nu este inca vremea concluziilor, insa as vrea sa notez aici cateva lucruri pe care le-am invatat in ultimul timp si care s-au cristalizat in gandurile care m-au insotit in timpul celei mai recente caderi. Iata deci:

Am invatat sa nu mai judec pentru ca nu am cum sa fiu vreodata mai presus de cineva ca sa-mi permit sa arunc cu pietre

Am invatat ca multa lume crede in existenta lui Dumnezeu, dar foarte putini oameni au incredere in Dumnezeu

Am invatat ca nu exista scuze si justificari pentru pacat, nici macar influenta diavolului. O facem pentru ca asa alegem NOI

Am invatat ca suntem ipocriti

Il vindem necontenit pe Iisus si-l rastignim fara niciun fel de remuscare

Continue reading



Si daca…
3 decembrie, 2008, 9:56 pm
Filed under: Caderi si ridicari | Etichete: ,

…trebuie sa cadem ca sa ne putem ridica?

nu, e doar o scuza penibila



Strain
15 noiembrie, 2008, 2:23 am
Filed under: Caderi si ridicari, Despre mine | Etichete: , , ,

Help meAsa il simt pe Hristos acum. Atat de mult m-am indepartat. Vad, citesc, aud lucrurile cu care intr-o vreme rezonam, acum nu mai simt nimic. Nici nu mai fac eforturi sa simt.

Stiu ca voi reveni la starile acelea. Stiu ca e doar o cadere. Stiu pentru ca am mai trecut prin asta. Mi-a mai fost strain Hristos. Aproape toata viata. E lipsa harului poate. Sau poate e faptul ca mi-am batut joc de putinul har primit.

Cand L-am chemat in viata mea, a venit. Acum nu mai stiu cum sa-L alung. Si-n aceste momente, nimic nu suna mai adevarat decat rugaciunea Sfantului Isaac Sirul:

Intunecatu-s-a mintea mea cu cele lumesti si nu poate sa caute spre Tine cu durere. Racitu-s-a inima mea de-atatea ispite si nu poate sa se-nfierbante cu lacrimile dragostei de Tine.

Te-am parasit, nu ma parasi; am iesit de la Tine, iesi in cautarea mea. Du-ma la pasunea Ta. Numara-ma intre oile turmei Tale celei preaalese. Hraneste-ma impreuna cu ele, din verdeata dumnezeiestilor Tale Taine.



Daca ai cazut, ridica-te!
7 noiembrie, 2008, 11:49 pm
Filed under: Caderi si ridicari, Despre mine | Etichete: , ,

Trec printr-o perioada mai grea, in care cad in continuu si fiecare cadere ma afunda si mai mult in noroi. Ma simt ca in nisipurile miscatoare, in care fiecare miscare nu face decat sa te afunde si mai mult pana la a-ti pecetlui soarta. Nu mai pot nici sa-mi doresc doresc sa-mi revin, cu atat mai putin sa ma rog ca sa-mi fie mai bine. Am nevoie de ajutor si stiu ca-l pot primi, dar nu pot sa-l cer. M-am blocat, am impietrit, nu mai simt si nu-mi mai pasa de durerea celor din jur, nici de a mea.

In aceasta stare m-a gasit filmuletul de mai jos. Credeam ca nu mai pot sa simt dar mi-a sagetat inima. Ce mai ramane dintr-un om daca nu are brate si picioare? Asta:

Cred ca atunci cand esti in pozitia acestui om intelegi cel mai bine cum nimic nu e posibil fara Dumnezeu. Cred ca el a gasit puterea de a continua in credinta. Am o vaga banuiala ca face parte dintr-o secta (pocait?) dar nu cred ca e cazul sa incep o discutie pe aceasta tema aici.

Invatatura din povestea acestui om? Avem impresia ca ne e greu sa ne ridicam, preferam sa ramanem la pamant si sa ne plangem de mila. Dar noi avem maini si picioare, o gramada de instrumente la indemana, pentru a ne ridica (=credinta ortodoxa, biserica, Sfintele Taine etc). Iar acest om nu are nimic din acestea si totusi se ridica. Pentru ca vrea.

PS. am gasit si un filmulet in care vobeste despre prezenta si lucrarea lui Dumnezeu in viata lui. Impresionanta dragostea parintilor lui, care in primul rand i-au oferit dreptul la viata iar mai apoi l-au ajutat sa inteleaga care este sensul acestei vieti. Filmul poate fi vizionat aici.




Follow

Get every new post delivered to your Inbox.