Categorisit la Biserici si manastiri, Cuvinte de folos, Despre mine | Etichete: parintele Constantin Mihoc
Categorisit la Biserici si manastiri, Cuvinte de folos | Etichete: Athos, Gradina Maicii Domnului
Categorisit la Biserici si manastiri, Tara noastra-i tara noastra | Etichete: Biserica Ortodoxa, copii
Aceea e biserica vie, in care se aud copiii scancind, sau chicotind, sau tropaind.
Aceea e biserica vie, in care parintii isi poarta pe brate pruncii la impartasanie.
Aceea e biserica vie, in care cresc copiii, auzind cuvantul lui Dumnezeu inca din pantecele mamei, apoi din carucior, apoi din brate si apoi din genunchi.
Aceea e biserica vie, in care rugaciunea parintilor se intrepatrunde cu ganguritul pruncilor.
*fotografiile cu prunci sunt luate de pe site-ul Concursului Foto Ortodoxia. Sper ca cei carora le apartin sa-mi ingaduie sa le afisez aici.
Categorisit la Biserici si manastiri | Etichete: biserica, Hristos, ortodoxie
Imi plac bisericile vechi. Imi dau sentimentul ca avem radacini adanci in ortodoxie. Ca indiferent de miile de lucruri care sunt intre noi si stramosii nostri, un lucru sta puternic intre noi, pentru noi, in noi: ortodoxia.
Imi plac la fel de mult bisericile noi. Biserici cladite din iubire de Dumnezeu, biserici in care si pentru care oamenii (inca) se jertfesc. Biserici proaspat zidite, inca nepictate, in care parintii isi duc in brate copiii in fata altarului pentru a primi Sfanta Impartasanie. E exact acelasi gest facut de sute de ani, in vremuri diferite, de oameni diferiti.
Ma uit in jur si vad cum relativitatea stapaneste lumea. Ce avea sens acum o suta de ani nu mai are sens acum. Lucrurile se schimba, se demodeaza, sunt depasite. Dar un singur lucru ramane la fel, o demonstreaza anii trecuti peste noi, un singur lucru nu e relativ, e cel la care ne putem raporta fara teama ca la un moment dat nu va mai fi asa. E piatra nostra de temelie, e ceea ce ne impiedica sa innebunim cand toti din jurul nostru nu mai gasesc sensul. “Realitatea obiectiva” ii spunea, in termeni destul de reci, un parinte.
Eu ii spun simplu: Hristos.
Categorisit la Biserici si manastiri, Sfinti | Etichete: acatist, Sf Vineri, Sfanta Parascheva
Nelegiuirile noastre, multimea strambatatilor pe care le-am pricinuit aproapelui nostru, astazi ne osandesc si nu stim ce vom raspunde mergand la judecata, unde toti ne prigonesc, toti se ridica asupra noastra sa ne impileze; tu insa, o, preabuna maica, care asculti marturisirea noastra, mijloceste catre Domnul, sa prefaci soarta osandirii noastre in bunatati, scotind din inimile vrajmasilor nostri toata uraciunea si te vom preamari cu laude.
Sf Cuv Parascheva
Sfanta Cuvioasa Parascheva imi este tare draga. Este printre primii sfinti la care m-am rugat si nu a intarziat sa m-auda si sa-mi ajute. Privind in urma, vad tot mai clar ca ea mi-a calauzit pasii catre bisericile care-i poarta hramul si tot acolo, m-a ajutat sa o cunosc. Primul acatist citit, mai mult din curiozitate, a fost al Sfintei Parascheva. Este sfanta de a carei frumusete ma minunez de fiecare data cand ii privesc icoanele, fie ca sunt zugravite acum sute de ani sau doar cu cativa ani in urma. Este sfanta care mi-a ingaduit sa-i pictez chipul pe o bucata de lemn, ca sa-i fie de ajutor cuiva in nevoie. Sfanta Parascheva este Sfanta Vineri din basmele ce ne-au leganat copilaria, sfanta care venea intotdeauna in ajutor daca era rugata cu inima curata. Si este tare indragita de romani, i s-au inchinat biserici in tara noastra cu sute de ani inainte sa randuiasca Domnul ca moastele ei sa vina si sa ramana la Iasi. Sa invatam de la maicuta ca niciodata nu e prea devreme, sau prea tarziu, sa ascultam cuvantul Domnului, asa cum a facut-o ea, schimbandu-si viata pe de-a-ntregul: “Cel ce voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine şi să ridice crucea sa şi să urmeze Mie“
