Oamenii au tendinta sa dea vina pe Dumnezeu pentru tot raul din viata lor. Cred ca e o pedeapsa (dar e doar o constatare, nu fac efortul sa nu-i mai greseasca celui despre care cred ca i-a pedepsit). Iar cateodata mai judecam si raul din viata altora si nu gasim decat explicatia asta: “L-a pedepsit Dumnezeu!”
Ei bine, eu cred ca Dumnezeu nu pedepseste, cel mult ingaduie sa ni se intample raul (spre indreptare). In majoritatea cazurilor insa (90%), noi suntem cei care ne facem singuri rau si nici macar nu realizam asta. Dar consideram ca suntem pedepsiti. Uitati-va in propria viata. Cate din relele care au venit au fost “lasate de Dumnezeu” sau au avut o cauza anume (o actiune a voastra sau o fapta din trecut)? Ca sa-mi sustin teoria, dau un exemplu (ca la scoala). Spuneti-mi, ce implicare credeti ca are Dumnezeu in povestea de mai jos (o marturie gasita pe un forum)?
“… fetelor… am toate motivele sa cred ca am luat o infectie cu transmitere…
pana intr-o anume zi am fost perfect sanatoasa, fara vreo scurgere sau hemoroid vreodata. intr-adevar, m-am spalat intotdeauna inauntru, am luat 10 ani anticonceptionale si am o gramada de avorturi la activ… deci, peste asa istorie, un virus sau stiu eu ce, poate face ravagii. colon iritabil nu am… maine merg din nou la proctolog… cum naiba sa nu se duca inflamatia in atatea luni??? ce microb o fi? ca nu aud pe nimeni cu hpv de asa ceva. si de cand am citit ca da cancer orofaringian parca ma oare si urechea… m-a terminat psihic… imi vine sa ma operez singura si sa scot tot…
am facut genotiparea. astept rezultatul si asteptarea asta ma apasa rau de tot… bine ca existati voi si lu’ doctoressa sa-i dea Dumnezeu sanatate ca a inventat locul acesta… cui sa spun? cui sa-i vb de hpv si microbi genitali??? as fi fost la nebuni in toata perioada asta fara voi…”
*inca o intrebare prin care s-a ajuns la blog
Pana sa intru in amanunte, am sa dau raspunsul clar: da, avortul se iarta. Ca orice pacat, de altfel. Singurul pacat care nu este iertat este sinuciderea si asta pentru ca cel care a facut acest pacat, fiind mort, nu se mai poate pocai (si folosesc aici sensul termenului din dictionar: POCĂÍ, pocăiesc, vb. IV. Refl. 1. (În concepțiile religioase) A-și mărturisi păcatele săvârșite, a se căi și a căuta să obțină iertare prin post și rugăciuni)
Ce trebuie facut ca sa fie iertat avortul? In primul rand, sincera parere de rau. Apoi spovedanie la duhovnic. Apoi implinirea canonului. Exista un canon pentru copiii avortati, e bine sa-l faceti chiar daca nu-l da duhovnicul. Sper ca e de prisos sa spun ca nu trebuie continuate avorturile. Unul e suficient ca sa va chinuiasca toata viata.
Si cel mai important lucru. Unii parinti spun ca trebuie pus copil in loc. Si tind sa cred ca e cel mai corect mod prin care poate fi indreptata fapta: sa aduci pe lume un copil in locul celui pe care l-ai omorat. Pentru unii poate sa para putin extrem si ii inteleg. E greu sa treci de la un mod de gandire care iti spunea ca nu e loc de copii in viata ta la unul prin care iti pare rau de acea moarte si incerci cu tot sufletul sa o indrepti. Dar amintiti-va de fiecare data ca mare bucurie este in cer atunci cand se naste copil pe pamant. Doar bucuria asta poate sa fie suficienta ca sa va fie iertat avortul.
Ca sa intelegeti, o sa reiau aici spusele parintelui Nicolae Tanase: “fiecare om, cand se naste, are de la Dumnezeu un robinet de unde-i curge. Cu munca, desigur, dar are ce-i trebuie. Cand se casatoreste, se deschid asupra celor doi nu inca unul, ci zece robinete. Cand se naste un copil – o suta, cand vine al doilea – o mie de robinete. Dumnezeu te ajuta proportional cu nevoile tale“. Parintele mai spune ca, dupa ce au facut un copil, foarte multi parinti au avut surpriza sa constate ca li s-au rezolvat probleme vechi, la care nici nu mai sperau vreo solutie. Si-au gasit un serviciu mai bun sau au primit repartitie de locuinta… “Dumnezeu, daca aduci pe lume viata, iti pune lucrurile la punct“.
Puneti-va increderea in Dumnezeu si o sa izbanditi!
A fi sau a nu fi
de Pr. Savatie Bastovoi
Odată cineva m-a invitat să văd un film despre avort. Filmul urma să fie arătat într-o şcoală oarecare. Scopul acestui film era acela de a trezi repulsia faţă de avort, cu alte cuvinte de a opri pe cei care ar fi tentaţi vreodată să facă un avort. Eu nu m-am dus la acest film. Pentru că eu nu aş putea privi un astfel de film.
Mulţi ani în urmă stăteam la o bere cu cineva care tocmai îşi dusese iubita să facă un avort. Eram băieţi de liceu şi lucrul acesta făcea parte din viaţa liceenilor. Mărturisirea acestui om nu avea nimic din teribilitatea şi mostruozitatea unei operaţii chirurgicale filmate. Ceea ce îi rămăsese lui în minte era mâna asudată a iubitei sale de 40 de kilograme pe care el o ducea adormită şi palidă pe străduţa întortocheată din spatele spitalului.
Mâna aceea subţire şi neputincioasă semăna pentru el cu o funie legată de gâtul unui animal dus la tăiere. Şi asta n-ar fi fost atât de dureros şi atât de marcant, dacă această mână nu ar fi fost mâna celei pe care el o iubea mai mult decât orice pe lume. (mai mult…)
Categorisit la Avort, Lumea in care traim | Etichete: Avort, gripa porcina
De parca nu au fost scornite pana acum destule motive. Mai nou, un copil, dorit si iubit (sustin parintii), este ucis pentru ca mamei lui ii era teama…sa nu moara. Aha! deci il ucizi ca sa nu moara. Are logica, nu?
Povestea, pe larg, o gasiti aici. Eu o sa fac doar un rezumat, incercand sa ma abtin de la comentariile acide. Avem o familie cu 2 copii si o mama care il asteapta pe al treilea, o fetita. Aceasta mama ia contact cu un copil care a doua zi este depistat cu virusul gripei porcine. Disperata, merge la doctor care ii prescrie un tratament antiviral. Ii cere doctorului sa-i faca un avort dar acesta refuza pentru ca NU AVEA NICIUN SEMN DE BOALA, iar copilul era PERFECT SANATOS. Fiind o femeie hotarata, gaseste usor alt doctor care sa faca treaba. Concluzia: un copil ucis din frica mamei cum ca AR PUTEA sa moara, in conditiile in care erau amandoi perfect sanatosi si chiar daca ar fi contactat virusul, existau sanse foarte mari sa trateze boala cu succes (hmm, povestea aia cu drobul de sare suna asemanator, nu?). Restul declaratiilor pe care o sa le cititi in articol, despre cat de mult isi doreau acest copil si cat de greu a fost sa ia decizia de a-l omori, depasesc clasica ipocrizie si tin de o problema la cap, daca ma intrebati pe mine.
Asta inseamna sa nu ai niciun fel de reper in viata. Asta inseamna ca viata propriului tau copil, sange din sangele tau, sa valoreze cat negrul de sub unghie. Asta inseamna un egoism dus la extrem. Si ce e cel mai oripilant e ca toate aceste lucruri sunt ascunse sub denumirea de “dragoste”.
Unde vedeti voi dragoste, oameni buni?! Dragoste vad la femeile care se lupta sa tina sarcini cu probleme, care isi asteapta copiii cu dragoste, chiar daca doctorii le spun ca s-ar putea sa iasa “defecti” (s-ar putea, dar cine le poate spune cu siguranta?! merita sa ucizi pentru un “s-ar putea”?). Aceste femei au inteles sa-si poarte crucea si mare rasplata vor avea pentru dragostea pe care o au pentru copiii lor. Acestea pot sa poarte cu adevarat numele de “mame”.
Teodora Paunescu Tuca
As putea face o lista destul de lunga cu problemele care apar in viata unei femei dupa ce face unul sau mai multe avorturi. Sunt probleme de natura fizica si psihica, iar cateodata sursa acestor probleme este atat de clara, incat nimeni nu o poate nega. Am ales, in loc de a face lista, sa public un articol gasit aici. Comentariile sunt de prisos, viata ne invata mai mult decat teoria.
Am facut 21 de avorturi
Autor: CRISTINA R. IORDAN
Creatoarea de moda Zina Dumitrescu a facut o dezvaluire socanta in revista Tango: a renuntat la 20 de prunci pana cand a devenit mama lui Catalin. Apoi, dupa nasterea fiului ei, a mai facut un avort.
“Am facut avorturile pentru ca nu aveam timp de copii”, a marturisit Zina intr-un interviu acordat revistei amintite. “Cu toate metodele de precautie pe care le invatasem de la bunica, pentru ca anticonceptionalele nu existau pe vremea aceea (n.r perioada comnista), nimic n-a functionat. Mergeam de fiecare data la profesorul Panait Sarbu. Ma interna seara, imi facea anestezie, ma trezeam si nu mai aveam nimic”, isi continua designerul trista poveste. Toate aceste intreruperi de sarcina nu au fost facute pentru ca Zina Dumitrescu nu a vrut copii, ci pentru ca a pus cariera pe primul loc. In acea perioada era manechin-creator la fabrica de confectii si era prezenta la fiecare targ de profil.
NEVASTA LA 19 ANI
“M-am maritat la 19 ani si primul chiuretaj l-am facut la 20. Eram studenta. Eram prea mica sa fac copii”. Desi este convinsa ca fiecare avort in parte este un pacat, Zina crede in bunatatea acelui Dumnezeu Care iarta. Asta nu inseamna ca nu are remuscari. “Am avut un frate care a murit la 21 ani si jumatate. In noaptea aceea, tatal meu a plecat sa-l caute si, dupa ce l-a gasit mort, s-a intors cu parul alb. Regret ca l-am nascut pe fiul meu, pe Catalin, prea tarziu. Tata a murit in ‘65, iar eu l-am avut pe Catalin in ‘69. Cred ca daca ar fi avut mai devreme un nepot nu ar mai fi murit niciodata”, si-a varsat Zina amarul.
UN COPIL PIERDUT
Creatoarea crede ca numarul mare de avorturi a fost cauza pierderii unei sarcini pe care ar fi vrut sa o pastreze: “Eram insarcinata in patru luni si jumatate. Eram la mare. Am simtit o puternica durere abdominala si m-am dus repede la toaleta. Incepuse sa curga sange, imi siroia pe picioare. Tipam la sotul meu sa-mi aduca vata, ca pierd copilul. Am prins fetusul pe hartie igienica. Avea vreo 12 cm si se vedeau, ca firele de ata, oasele. Nu mi-am dat seama daca era baiat sau fata”.
AVORTUL, METODA CONTRACEPTIVA
Chiar daca astazi metodele contraceptive sunt la indema, multe femei aleg, totusi, avortul, ne-a declarat un specialist in ginecologie de la Spitalul Clinic I. Cantacuzino. Sunt femei care fac sute de avorturi, fara sa incerce sa se protejeze. Acest lucru poate sa fie foarte periculos, dar, daca intreruperile de sarcina sunt efectuate foarte devreme, acestea lasa doar o mica cicatrice pe peretele uterului. O sarcina ulterioara poate fi pusa in pericol daca se fixeaza pe uter chiar in locul cicatrizat.
7 BOTEZURI PENTRU 7 AVORTURI
Romanita Iovan a recunoscut si ea ca a facut sapte avorturi. De aceea creatoarea a decis sa naseasca sapte fetite. Acum Romanita este din nou insarcinata si vrea sa duca sarcina la termen. Asta si din cauza ca, anul trecut, dupa ce sotul designerului a impuscat un hot ce intrase in vila acestora, Romanita a pierdut o sarcina pe care si-o dorise foarte mult.
Sursa:www.ziarulcn.com
Autor : 2good
“- Vei avea un bãiat. Unul de aur.”
Uitati-va doar la zambetul femeii cand intelege ca acel copil este viata si salvarea ei. Mangaiere, cum a spus parintele. Se vede in zambetul ei cum se ridica povara din suflet, greutatea care a facut-o sa vina sa ceara binecuvantare pentru avort (e un nonsens, dar cu atat mai puternic este efectul sintagmei) crezand ca prin aceasta binecuvantare va scapa de povara. A primit in schimb binecuvantare pentru viata pentru ca asa a fost randuit, sa aduca pe lume viata noua.
Am tinut sa fac public acest fragment de film pentru ca stiu cate tinere trec prin exact acelasi moment ca aceasta femeie. Se gandesc ca sunt singure (tatal copilului nu vrea sa se implice), si ca poate vor fi alungate chiar si de parinti. Sau se gandesc ca nu au niciun mijloc sa creasca acel copil. Sau, exact ca femeia din film, se gandesc ca nu le mai vrea nimeni cu un copil. Din pacate, majoritatea tinerelor in aceasta situatie nu alearga la biserica, asa cum a facut aceasta femeie. Ar fi primit si ele exact acelasi raspuns, ca asa a fost randuit si ca acel copil le vine ca o mangaiere pentru toata viata, nu ca un blestem, asa cum il considera ele. Cum am spus, solutii exista. Chiar si pentru cele mai disperate situatii. Pentru ca exista totusi un echilibru pe lumea asta. Pentru fiecare mama care nu-si doreste copilul, exista cel putin o persoana care ar da orice ca acel copil sa traiasca. Mamelor, aveti la dispozitie 9 luni sa gasiti acea persoana! Incepeti de aici.
* fragment din filmul Ostrov (Insula), Rusia, 2006. Il puteti descarca gratuit de aici.
Categorisit la Avort, Lumea in care traim | Etichete: cost avort, mantuire
*cineva a ajuns pe blog cu aceasta cautare
Raspuns: cat te costa? Mantuirea
Trist este ca nu esti singura interesata de chestiunile practice care tin de avort. Iata mai jos statistica cu cei/cele care au ajuns pe blog cautant informatii despre avort.
Cat costa un avort (in bani) n-am sa-ti spun. E o informatie pe care o puteti afla foarte usor de pe internet sau de la cabinet / spital. As vrea sa va dau alte informatii, cu mult mai de folos.
As vrea sa-ti spun ca esti mama si ca vei fi toata viata de acum incolo. Dar poti alege sa fii mama unui copil mort sau a unui copil viu. Si poti alege sa te chinuiesti toata viata sau sa ai mare bucurie inca de pe acum.
Nu poti sa-l cresti? Sunt oameni care il vor creste in locul tau, la fel de bine sau poate chiar mai bine. Nu ma crezi? Verifica!
Iar daca se intampla sa fii tata si sa fi ajuns pe acest blog cautand informatia despre costul avortului, iti spun doar atat. NIMIC, dar NIMIC nu iti da dreptul sa o impingi pe mama copilului tau sa-l ucida sau sa o sprijini ca sa faca acest pas. Stiu ca ai in minte interesele tale personale, in primul rand, apoi (poate) pe ale ei. Dar de interesul copilului tau, care e fiinta vie si va fi omorata, cine are grija? Daca dramele unor mame le inteleg, pe tine nu mai am cum sa te inteleg cand iti doresti moartea copilului tau. Nu tu esti cel care va trebui sa spuna intregii lumi ca e insarcinata, nici nu vei purta timp de 9 luni o sarcina cu toate greutatile pe care le presupune. Nu vei simti nici cea mai mica durere in momentul nasterii si nu tu va trebui sa petreci nopti si zile veghiind copilul.
Atunci, unde-i greutatea? Lasa-l sa se nasca, sustine-o pe mama atat cat poti si apoi, daca nu te simti in stare sa-l cresti, dati-l spre adoptie sau duceti-l la Centrul din Valea Plopului, unde sunt oameni care o sa aiba grija sa nu-i lipseasca nimic opilului tau. Avand aceste informatii si stiind ca exista solutii, de-acum, daca mergi inainte cu decizia de a omori copilul, ucigas te vei numi.
Atunci cand te confrunti cu o sarcina nedorita nu ai multe alternative. Sigur, cea mai fericita varianta ar fi sa pastrezi copilul si chiar daca sunt o gramada de lucruri care iti stau impotriva, fii incredintata ca se poate. Urmatoarea varianta este adoptia. Am vazut multe femei spunand ca mai degraba ar avorta decat sa stie ca ii este crescut copilul de altcineva. Cat egoism si cata cruzime! Adica preferi sa-ti omori copilul decat sa-l stii ca, undeva pe lumea asta, traieste?! Aa, iti pasa de el? Vrei sa-i fie bine? Vrei sa traiasca decent? Atunci nu avorta. Exista solutii. Dar ca sa-l omori doar din egoism, deja depasesti limita umanitatii.
Nu merg mai departe la ultima alternativa ramasa, avortul in sine. Raman la adoptie si as vrea sa va dau un exemplu de iubire si de curaj. Urmariti filmuletul de mai jos, este un fragment dintr-un film pe care il gasiti aici (partea 1) si aici (partea 2). Este in engleza, dar am transcris subtitrarea sub el.
“A treia optiune pe care o are o fata daca ramane insarcinata, care cred ca este cea mai buna, dar care are un cost si ea..Are si ea consecinte. E adoptia. Posibilitatea unei tinere sa ia copilul pe care l-a purtat timp de noua luni si pe care l-a iubit, sa spuna “Vreau ce e mai bun pentru copilul meu, si eu nu sunt acel lucru si sunt dispusa sa trec prin durerea asta, ca sa-i dau copilului meu o familie.” Trebuie mult curaj, multa maturitate si multa dragoste. [...]
Trebuie multa dragoste pentru ca o fata sa-i ofere copilului ei o familie si sa dai acelui cuplu privilegiul de a fi parinti. Acum 34 de ani, in Michigan, o fata de 15 ani a ramas insarcinata. A avut multe alegeri dificile de facut, poate mai multe decat alte fete…A fost violata. Avortul era legal pentru violuri in anii ‘60. Dar aceasta fata a ales sa-i dea copilului ei viata. Si apoi sa dea acestui copil o familie adoptiva. Si acel copil sunt eu. Tatal meu biologic e un violator. Nici macar nu-mi cunosc nationalitatea. Dar totusi sunt o fiinta umana. Si tot am valoare. Si viata mea nu valoreaza mai putin decat vietile voastre doar pentru modul in care am fost conceputa. Si eu nu am meritat pedeapsa cu moartea din cauza crimei tatalui meu. Am ascultat intrebarile toata viata mea. Am ascultat oamenii spunand cum orice copil trebuie dorit si planificat. “Pai eu nu as face un avort, asta e ingrozitor, dar daca ar fi un viol, atunci…”.”Esti o greseala, Pam”. Nu cred asta. Cred ca orice copil este dorit de Cineva si cred ca Dumnezeu, in mila Sa, a avut un plan pentru mine. Si nu pot sa vi-l explic. Nici voi nu puteti sa mi-l explicati. Mi-am pus toate intrebarile dificile, sa nu credeti ca n-am facut-o. “Dumnezeu m-a planificat? Dumnezeu a planificat violul? Pentru ca nu stiu daca as sluji un Dumnezeu care ar face asta. Dumnezeu s-a uitat in jos in acea zi de noiembrie 1964 si a zis: Oops, ce sa ma fac cu asta?” Nu stiu. Dar pot sa va spun ce stiu. Stiu ca Dumnezeul meu este asa de maret si asa de minunat incat poate sa va ia cea mai adanca durere, fie ca a fost ceva ce ati ales, fie ca a fost ceva ce vi s-a facut voua si Dumnezeul meu poate sa faca ceva foarte frumos din asta. Se numeste maretul har. Abilitatea lui Dumnezeu de a lua chiar si durerea din viata noastra, cenusa din viata noastra, si sa faca ceva bun din asta. Nu stiu cum si nu stiu de ce, doar stiu ca poate. Nu mi-am intalnit mama, intr-o zi sper ca o voi face. Daca nu o intalnesc aici pe pamant o voi intalni sus in cer. M-am rugat pentru asta de cand aveam 4 ani. Si cand ne vom intalni, o voi imbratisa si ii voi spune ca o iubesc. Pentru ca ea m-a iubit pe mine. M-a iubit destul pentru a-mi da viata si apoi m-a iubit destul pentru a-mi da urmatorul cel mai special dar: si acela este familia mea. Pentru ca nu vreau ca vreunul din voi care stati in camera asta sa trebuiasca sa faceti o astfel de alegere. Am petrecut noua ani din viata mea ajutand fetele sa faca astfel de alegeri. Nu exista nicio cale usoara de scapare. Cea mai buna alegere este inainte de a face sex. Dupa aceea va deveni foarte greu. “
Da, peste 200 de copii ucisi. Si stiti despre ce copii e vorba? Despre cei nenascuti, despre cei abia alcatuiti in pantecele mamelor lor, mame care au platit un doctor sa-i sfartece de vii. De unde cifra de 200? Din statisticile blogului acesta, unde au inceput sa ajunga tot mai multi oameni cautand in Google informatii despre avort. De ce sunt asa de sigura ca aceste femei au ucis sau se pregatesc sa ucida? Pentru ca (se) intreaba lucruri de genul “in cat timp poti face avort”, “cum se face avortul ” sau pur si simplu cauta cuvintele “avorturi”, “avort”, “embrion”. Si pentru ca, din experienta mea, aceste femei vor ucide, indiferent de ce aud sau citesc. E experienta bazata chiar pe marturiile lor, nu una, ci zeci, chiar sute de marturii pe care le-am citit in ultimul timp. (mai mult…)
