Categorisit la Cuvinte de folos | Etichete: iubire, parintele Dumitru Staniloaie
Oamenii au tendinta sa dea vina pe Dumnezeu pentru tot raul din viata lor. Cred ca e o pedeapsa (dar e doar o constatare, nu fac efortul sa nu-i mai greseasca celui despre care cred ca i-a pedepsit). Iar cateodata mai judecam si raul din viata altora si nu gasim decat explicatia asta: “L-a pedepsit Dumnezeu!”
Ei bine, eu cred ca Dumnezeu nu pedepseste, cel mult ingaduie sa ni se intample raul (spre indreptare). In majoritatea cazurilor insa (90%), noi suntem cei care ne facem singuri rau si nici macar nu realizam asta. Dar consideram ca suntem pedepsiti. Uitati-va in propria viata. Cate din relele care au venit au fost “lasate de Dumnezeu” sau au avut o cauza anume (o actiune a voastra sau o fapta din trecut)? Ca sa-mi sustin teoria, dau un exemplu (ca la scoala). Spuneti-mi, ce implicare credeti ca are Dumnezeu in povestea de mai jos (o marturie gasita pe un forum)?
“… fetelor… am toate motivele sa cred ca am luat o infectie cu transmitere…
pana intr-o anume zi am fost perfect sanatoasa, fara vreo scurgere sau hemoroid vreodata. intr-adevar, m-am spalat intotdeauna inauntru, am luat 10 ani anticonceptionale si am o gramada de avorturi la activ… deci, peste asa istorie, un virus sau stiu eu ce, poate face ravagii. colon iritabil nu am… maine merg din nou la proctolog… cum naiba sa nu se duca inflamatia in atatea luni??? ce microb o fi? ca nu aud pe nimeni cu hpv de asa ceva. si de cand am citit ca da cancer orofaringian parca ma oare si urechea… m-a terminat psihic… imi vine sa ma operez singura si sa scot tot…
am facut genotiparea. astept rezultatul si asteptarea asta ma apasa rau de tot… bine ca existati voi si lu’ doctoressa sa-i dea Dumnezeu sanatate ca a inventat locul acesta… cui sa spun? cui sa-i vb de hpv si microbi genitali??? as fi fost la nebuni in toata perioada asta fara voi…”
*inca o intrebare prin care s-a ajuns la blog
Pana sa intru in amanunte, am sa dau raspunsul clar: da, avortul se iarta. Ca orice pacat, de altfel. Singurul pacat care nu este iertat este sinuciderea si asta pentru ca cel care a facut acest pacat, fiind mort, nu se mai poate pocai (si folosesc aici sensul termenului din dictionar: POCĂÍ, pocăiesc, vb. IV. Refl. 1. (În concepțiile religioase) A-și mărturisi păcatele săvârșite, a se căi și a căuta să obțină iertare prin post și rugăciuni)
Ce trebuie facut ca sa fie iertat avortul? In primul rand, sincera parere de rau. Apoi spovedanie la duhovnic. Apoi implinirea canonului. Exista un canon pentru copiii avortati, e bine sa-l faceti chiar daca nu-l da duhovnicul. Sper ca e de prisos sa spun ca nu trebuie continuate avorturile. Unul e suficient ca sa va chinuiasca toata viata.
Si cel mai important lucru. Unii parinti spun ca trebuie pus copil in loc. Si tind sa cred ca e cel mai corect mod prin care poate fi indreptata fapta: sa aduci pe lume un copil in locul celui pe care l-ai omorat. Pentru unii poate sa para putin extrem si ii inteleg. E greu sa treci de la un mod de gandire care iti spunea ca nu e loc de copii in viata ta la unul prin care iti pare rau de acea moarte si incerci cu tot sufletul sa o indrepti. Dar amintiti-va de fiecare data ca mare bucurie este in cer atunci cand se naste copil pe pamant. Doar bucuria asta poate sa fie suficienta ca sa va fie iertat avortul.
Ca sa intelegeti, o sa reiau aici spusele parintelui Nicolae Tanase: “fiecare om, cand se naste, are de la Dumnezeu un robinet de unde-i curge. Cu munca, desigur, dar are ce-i trebuie. Cand se casatoreste, se deschid asupra celor doi nu inca unul, ci zece robinete. Cand se naste un copil – o suta, cand vine al doilea – o mie de robinete. Dumnezeu te ajuta proportional cu nevoile tale“. Parintele mai spune ca, dupa ce au facut un copil, foarte multi parinti au avut surpriza sa constate ca li s-au rezolvat probleme vechi, la care nici nu mai sperau vreo solutie. Si-au gasit un serviciu mai bun sau au primit repartitie de locuinta… “Dumnezeu, daca aduci pe lume viata, iti pune lucrurile la punct“.
Puneti-va increderea in Dumnezeu si o sa izbanditi!
“Când Mântuitorul intra în Ierusalim ne mânzul asinei, i se aruncau flori în cale, crengi de palmier, precum şi cuvinte de întâmpinare. Animalul credea că lui i se adresează urările de bun venit.”
Cititi toata “predica” lui Petru Mamonov, actorul care a jucat in filmul “Ostrov” (Insula), 2006.
Am gasit pe un blog cateva marturii cutremuratoare ale unor copile si tinere care au mari probleme de sanatate dupa administrarea vaccinului Gardasil. E bine sa cunoasteti si acest lucru inainte de a lua o decizie in ceea ce priveste vaccinarea voastra sau a fiicelor voastre.
Gabrielle Swank: o fata care stie ca va muri …
Christina Richelle Tarsell … decedata
Asta facem in viata. Ne jucam. Ne jucam de-a munca, de-a castigatul banilor, de-a imbecilizarea. Ne jucam de-a dragostea, de-a sexul. Iar atunci cand apare un copil, “accidental”, ne deranjeaza, pentru ca nu e timpul, ca asa am stabilit noi. In definitv, vom trai 100 de ani si va fi timp si pentru asta. Incepem deci sa ne jucam de-a ucisul. Mai tarziu, barbatii isi insala nevestele pentru ca au dreptul la mai mult decat una. Femeile fac sex cu fiecare nou prieten/iubit/partener pentru ca pe fiecare il iubesc. Din atata iubire isi distrug sistemul reproducator pentru ca fiecare nou partener are grija sa-i lase un cadou: un virus, o bacterie, o mica infectie. Din iubire.
Suntem liberi sa facem ce vrem, nu? Si atunci, de ce sa acceptam ca ceva sau cineva sa se puna in calea libertatii noastre? Declaram in stanga si-n dreapta ca viata e prea scurta si ca trebuie sa traim momentul. Dar intelegem noi ce inseamna asta? Ne-am gandit ce am face daca am muri maine? (mai mult…)
A fi sau a nu fi
de Pr. Savatie Bastovoi
Odată cineva m-a invitat să văd un film despre avort. Filmul urma să fie arătat într-o şcoală oarecare. Scopul acestui film era acela de a trezi repulsia faţă de avort, cu alte cuvinte de a opri pe cei care ar fi tentaţi vreodată să facă un avort. Eu nu m-am dus la acest film. Pentru că eu nu aş putea privi un astfel de film.
Mulţi ani în urmă stăteam la o bere cu cineva care tocmai îşi dusese iubita să facă un avort. Eram băieţi de liceu şi lucrul acesta făcea parte din viaţa liceenilor. Mărturisirea acestui om nu avea nimic din teribilitatea şi mostruozitatea unei operaţii chirurgicale filmate. Ceea ce îi rămăsese lui în minte era mâna asudată a iubitei sale de 40 de kilograme pe care el o ducea adormită şi palidă pe străduţa întortocheată din spatele spitalului.
Mâna aceea subţire şi neputincioasă semăna pentru el cu o funie legată de gâtul unui animal dus la tăiere. Şi asta n-ar fi fost atât de dureros şi atât de marcant, dacă această mână nu ar fi fost mâna celei pe care el o iubea mai mult decât orice pe lume. (mai mult…)
Categorisit la Cuvinte de folos | Etichete: Leaganul, Lucian Blaga, Tudor Gheorghe
Leaganul
de Lucian Blaga
Eram asa de obosit
si sufeream.
Eu cred ca sufeream de prea mult suflet.
Pe dealuri zorile isi deschideau pleoapele
si ochii inrositi de neodihna.
Pierdut – m-am intrebat:
Soare,
cum mai simti nebuna bucurie
de-a rasari?
Si-n dimineata aceea fara somn
cum colindam cu pasi de plumb
intr-un ungher ascuns am dat de-un legan.
Paianjenii-si teseau in el maruntele lor lumi,
iar carii-i macinau tacerea.
L-am privit cu gindul larg deschis.
era leaganul,
in care-o mina-mbatrinita azi de soarta mea
mi-a leganat
intiiul somn si poate-ntiiul vis.
Cu degetele amintirii
mi-am pipait
incet,
incet,
trecutul ca un orb
si fara sa-nteleg de ce
m-am prabusit
si-n hohote
am inceput sa pling deasupra leaganului meu.
Eram asa de obosit
de primaveri,
de trandafiri,
de tinerete
si de ris.
Aiurind ma cautam in leaganul batrin
cu miinile pe mine insumi
- ca prunc.
